TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Oameni, locuri, amăgiri

De curând, m-am întors dintr-o călătorie minunată, care m-a transpus într-o lume de basm, dar care m-a făcut să compar, inevitabil, locurile natale cu ceea ce fac și păstrează alții, de la arhitectură, bucătărie, meșteșuguri, până la cele mai variate tradiții. Având grijă să rămână ei înșiși și să ducă mai departe ceea ce au specific și autentic, devin un punct de interes și o sursă de inspirație pentru ceilalți.

 

Fără să devalorizăm în mod nedrept țara din care provenim, este normal să ne dorim și la noi ceea ce vedem bun în alte locuri, să sperăm ca oamenii să-și dea seama că schimbările se fac de jos în sus, de la mic la mare, întrucât schimbându-ne noi, cei de jos, poate ajungem să nu mai alegem să punem „sus” oameni de calitate îndoielnică. În loc să ne simțim inferiori față de cei „de afară”, am putea alege să vedem toate acele lucruri bune care ne alcătuiesc și care ne pot oferi motivația să acționăm conform cu lucrurile pe care le merităm, făcând noi înșine treaba necesară, fără să mai lăsăm teama sau comoditatea să ne determine să așteptăm să facă ceilalți ceva în locul nostru. 

 

Astfel, schimbând ceva la modul în care ne privim, dobândim mijloacele prin care ne dăm seama ce acceptăm sau nu, ce ne dorim sau nu de la ceilalți și de la noi înșine. Nu mai înghițim cu ușurință promisiunile electorale, nu mai suntem dispuși să facem compromisuri pentru avantaje mărunte și ne gândim de două ori înainte să renunțăm la ce e al nostru. Aprecierea pentru propriile calități și propriile origini ne determină să ne conservăm tradițiile, specificul, să dezvoltăm ceea ce e autentic, învățând ceva de la strămoșii noștri, de la istoria și personalitățile noastre. Altfel spus, ne dezvoltăm, ca națiune, un respect de sine care ne poziționează altfel în fața noastră și în cadrul celorlalte țări, un respect de sine care ajunge să se reflecte și asupra modului în care ne construim sistemele, ne educăm copiii și ne purtăm în societate, indiferent dacă avem sau nu o miză. 

 

Tocmai prezența sau lipsa unei asemenea mentalități și conduite fac diferența între oameni, diferență pe care am simțit-o imediat ce am ajuns acasă. Din păcate, gălăgia, stridența și comportamentul uneori grosolan al conaționalilor ne întâmpină, la întoarcerea în țară, încă din aeroport, adăugând un gust amar experiențelor frumoase pe care le-am trăit altundeva, făcându-ne să ne întrebăm: …la noi când?

 

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…