Dintotdeauna, oamenii au simțit o nevoie profundă de ordine și sens, nevoie care le-a ghidat comportamentele și obiceiurile. Această tendință nu este doar o manifestare dictată cultural sau o reacție la haosul lumii, ci o parte fundamentală a naturii umane. Când existența este adesea impredictibilă, când schimbarea este singura constantă, căutarea unui fir care să lege și să alinieze, a unui scop, devine un mecanism esențial de echilibrare interioară.
Ordinea oferă stabilitate. În fiecare dimineață, ne reluăm rutina, organizăm spațiile în care trăim și lucrăm, planificăm activitățile zilei, reflectăm la ceea ce visăm să facem cândva. Fără ordine, am trăi într-o stare permanentă și neplăcută de incertitudine. Procesul de ordonare și grija pe care o acordăm acestui proces, fie că este vorba despre timpul, casa, trupul sau interiorul nostru ne oferă impresia că deținem un anumit control asupra vieții noastre, transformând haosul cotidian în ceva gestionabil.
Cu toate acestea, ordinea, de una singură, nu este suficientă. Avem nevoie și de sens – acel „de ce” care dă profunzime, structură și direcție acțiunilor noastre. Sensul ne motivează, ne ghidează alegerile și ne oferă un cadru mai cuprinztor în care să înțelegem suferința, bucuria, dorința sau eșecul. Fie că este vorba de valori personale, credințe spirituale sau aspirații profesionale, sensul ne ajută să construim o narațiune coerentă a propriei existențe, ne ajută să trasăm acele coordonate în interiorul cărora să nu simțim că ne-am putea rătăci.
Atunci când ordinea și sensul lipsesc din viața noastră, apar inevitabil dezechilibre care se manifestă sub forma unor stări de confuzie sau apatie greu de învins. Chiar și în contextul unei vieți care, din exterior, pare organizată și structurată, absența unui sens autentic poate transforma totul într-o rutină goală, lipsită de profunzime. În același timp, idealurile cele mai înalte, oricât de nobile ar fi, riscă să se piardă și să se dizolve într-un haos emoțional și existențial dacă nu sunt susținute de o minimă ordine care să le permită să prindă rădăcini și să se manifeste concret. În acest context, revenirea conștientă la cele două repere esențiale – ordinea și sensul – capătă o importanță vitală.
Nu este vorba despre atingerea unei perfecțiuni rigide, ci mai degrabă despre găsirea unui echilibru interior, o armonie între stabilitatea oferită de structurile de zi cu zi și dinamismul unei direcții personale, care oferă adâncime și semnificație parcursului nostru.
Ordinea, prin natura ei, ne ancorează în prezent, ne oferă un punct de sprijin în realitatea imediată, în timp ce sensul, subtil și adesea greu de definit, ne impulsionează să privim dincolo de momentul actual, să visăm, să căutăm și să creștem. Între aceste două dimensiuni – una stabilizatoare, cealaltă direcțională – se conturează spațiul în care ne construim identitatea, alegerile și, în cele din urmă, întreaga noastră existență.
Erica OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…