TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Mituri despre grafica digitală

   În contextul dezvoltării accelerate a inteligenței artificiale, miturile și prejudecățile despre grafica digitală și despre creatorii de grafică digitală au devenit din ce în ce mai răspândite. Având în vedere că, în unele contexte sociale nespecializate, încă mă mai confrunt cu reacții circumspecte și priviri nelămurite atunci când vorbesc despre domeniul în care activez, m-am gândit că ar fi momentul să aduc puțină claritate în mijlocul acestor confuzii.

   O primă prejudecată, veche de când există grafica realizată pe calculator, dar reînnoită și adusă la un alt nivel odată cu apariția imaginilor generate de AI, este aceea că un produs digital se realizează pur și simplu prin apăsarea unui buton, fiind ceva simplu de făcut și inferior. În ceea ce privește inteligența artificială, aceste lucruri sunt oarecum adevărate, întrucât imaginea obținută este generată în urma unei descrieri text pe care omul o introduce în program. Totuși, fiind un proces facil pentru om, rezultatul este unul mai degrabă artificial decât inteligent. De cele mai multe ori, imaginea nu respectă cerințele solicitate, apar anomalii de tipul mânilor deformate, cu mai multe sau mai puține degete și, la un nivel mai subtil, se simte o rigiditate generală. Dincolo de acest aspect, al rezultatelor defectuoase, sunt implicate și unele probleme de natură etică, sursele prin care inteligența artificială este educată fiind creațiile unor artiști care nu și-au dat acordul și nu primesc drepturi de autor pentru folosirea lucrărilor lor în acest scop. Despre acest aspect nu voi detalia mai mult aici, l-am dezbătut mai pe larg într-un articol anterior. Deocamdată, în ceea ce privește calitatea slabă a execuției și riscul ca omul să fie înlocuit de programe autonome pentru a face artă vizuală, nu cred că se poate vorbi încă despre o amenințare. 

   Revenind la grafica digitală realizată de om, ea nu se poate face printr-o simplă apăsare de buton sau printr-un singur click. Programul nu face treaba omului, programul e un instrument prin care omul aduce în concret o idee pe care o are la nivel mental. Dacă vreți, un program în mediul digital are același rol pe care îl are un creion sau o pensulă în arta tradițională, nu ele creează, ci ele sunt mijlocul prin care artistul creează. În plus, o altă prejudecată pe care mulți o au (inclusiv dintre cei care activează în domeniu), este aceea că, dacă știi să folosești programele de grafică digitală, ești în mod automat grafician, graphic designer, etc. Nimic mai fals: dacă nu posezi și o viziune estetică bine șlefuită, dacă nu folosești softurile respective cu intenție și cu claritate, te poți numi cel mult un tehnician, un om care „se pricepe la calculatoare”. Întorcându-ne la analogia cu arta tradițională, nu ajunge să poți ține un creion în mână sau să poți scrie cu un creion ca să te poți intitula artist. Pregătirea nu trebuie să fie una strict tehnică sau tehnologică, de manualitate, ci este necesară o bază solidă de natură culturală, o pregătire de natură vizuală și, adesea mai important decât se crede, un simț de observație bine dezvoltat.

   Un alt mit frecvent întâlnit este că, fiind realizată pe calculator, acest tip de grafică este mai ușor de făcut și, implicit, durează puțin și ar trebui să coste la fel de puțin. Și aici este vorba despre nuanțe, despre nivelul de calitate pe care ni-l dorim de la un astfel de produs. Vrem un produs original, executat cu atenție pentru detalii, personalizat, care să reflecte trăsăturile companiei sau clientului pentru care este creat, sau ne mulțumim cu ceva editat minimal, la o rezoluție slabă, care denotă stângăcie și are un aspect final ieftin, arătând foarte asemănător cu ceea ce afișează competitorii din piață? Nu mai vorbesc despre cazurile în care apar bannere de dimensiuni colosale sau reclame TV, printate sau din social media, cu litere lipsă, fără diacritice, fără preocupare pentru lizibilitatea textului sau pentru contrast. Acelea sunt de domeniul rușinii. Grafica unui brand este asemenea hainei care îmbracă un om de afaceri: deși poate fi considerat un aspect superficial, calitatea materialului, croiala impecabilă și modul în care acea haină se așază pe purtător ajung să facă diferența, conturând felul în care acea persoană se afișează. Un rezultat convingător, care face impresie, implică un om calificat, ore și zile întregi de lucru pe un proiect, ani de studii și de experiență, anduranță pentru a putea fi creativ indiferent de context, într-un domeniu în care timpul nu-ți permite să stai să aștepți să-ți vină inspirația, disponibilitate pentru a fi mereu la curent cu ce este de actualitate, atât în ceea ce privește tehnologia, cât și în ceea ce privește tendințele. Un astfel de rezultat costă, deoarece implică efort, timp, pregătire specializată și dispozitive performante și nu oricine are disponibilitatea sau abilitatea să le aducă laolaltă și să le angreneze într-un proiect.

   Nu în ultimul rând, o altă opinie cu care cei din domeniu se confruntă este aceea conform căreia un material vizual digital este un produs de o natură inferioară. Astfel, se ignoră aspecte precum calitatea în sine a produsului sau necesitatea acestuia în viața omului actual, rămânând blocați într-o discuție despre tipul instrumentului folosit, uitând că nu oricine poate folosi optim acele instrumente. Să facem un exercițiu de imaginație: cum credeți că ar arăta lumea anului 2023 (sau chiar lumea începând cu anii ‘90-2000) fără grafică digitală? Nu am mai avea, așa cum le știm, reviste, broșuri, cărți de vizită, mape, afișe, roll-up-uri, bannere stradale, ambalaje, spoturi TV cu aspect modern, nu am mai vedea nimic pe social media, nici măcar o interfață care să aibă un aspect îmbietor sau prietenos, nu am mai avea site-uri pe care să ne placă să le vizităm, nu am mai avea iconuri pentru aplicații, wallpaper-uri pentru calculatoare și telefoane. Nici mare parte din grafica de carte sau de film nu ar mai arăta la fel. Grafica realizată digital ne înconjoară, se află peste tot și ne bucură privirea, ne influențează, ne relaxează sau ne irită, dar nu ne poate lăsa indiferenți. Problema care ar trebui să se pună nu este aceea inferiorității graficii digitale în fața altor forme de manifestare vizuală, ci a inferiorității unor creații digitale față de alte creații digitale. Așa cum există pictură, sculptură, muzică de slabă calitate, așa există și grafică pe calculator de slabă calitate. În fața acestui rabat de la calitate, în fața plagiatului, în fața nerespectării drepturilor de autor ar trebui să ridicăm o sprânceană, nu în fața unui instrument de lucru sau al altuia. Nu cu evoluția ar trebui să luptăm, ci cu compromisul artistic făcut public.

 

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…