TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Minciuna ca mod de viață

   În această perioadă, în plină campanie electorală, suntem puși din ce în ce mai des în fața uneia dintre cele mai frecvente și aparent inofensive metehne, minciuna. Deși este o boală inerentă a politicianului, aceasta se extinde mult dincolo de sfera politicului, devenind apanajul oricărui om lipsit de caracter, care are dorința să obțină sau interesul să ascundă ceva.

   Deși minciuna este un fenomen prezent aproape tot timpul în relațiile interumane, în mod conștient sau inconștient, premeditat sau din inerție, în funcție de motivul sau scopul pentru care este spusă, ea poate varia de la periculoasă, maladivă, către așa-numitele minciuni inocente. Încă din fragedă pruncie, minciuna este folosită față de noi pentru a „îndulci” realitatea în care trăim, pentru a crea o anumită magie a copilăriei (Moș Crăciun, Iepurașul, etc.) sau pentru a masca anumite realități pe care vârsta nu le îngăduie a fi dezvăluite încă. Tot în acea perioadă, învățăm să o folosim, la rândul nostru, atunci când ne ascundem faptele încercând să ne ferim de o pedeapsă sau chiar temându-ne, în mod eronat, de potențiala reacție a adulților din jurul nostru. Unii copii, în grupul de joacă, aleg să denatureze realitatea, să inventeze povești, situații, întâmplări captivante la care au luat parte, pentru a se pune pe ei înșiși într-o lumină mai bună, dorind să fie în centrul atenției și, nu de puține ori, perpetuează o parte din acest comportament chiar și mai târziu, în viața de adult.

   În încercarea de a-și construi o imagine mai bună în fața celorlalți prin cuvinte, acești oameni pot ajunge să-și creadă atât de mult spusele, încât să ajungă să se autoiluzioneze, fiind convinși de propriile minciuni. Indiferent de modul în care o practică, fie pentru a-și proiecta calități pe care nu le au, fie pentru a-și masca neajunsuri sau fapte reprobabile, oamenii care folosesc cel mai frecvent minciuna, sunt cei care au, în ciuda aparențelor, o stimă de sine redusă. Sentimentul de inferioritate îi face să încerce mereu să-și apere imaginea, să pară ceea ce nu sunt, să-și construiască straturi de măști, cât mai convingătoare și carismatice, să caute să le facă pe plac celorlalți pentru a-i impresiona și a-i cuceri, deoarece doar având validarea celorlalți se pot plăcea pe ei înșiși.

   Totuși, micimea interioară a unora nu se limitează doar la crearea artificială a unei imagini mai agreabile în exterior, ci ajunge, din păcate mai des decât credem, să ascundă scopuri murdare, să hrănească orgolii, distrugând oameni, relații, viitorul cuiva, ajungând o maladie la nivel uman. Minciuna grosieră este aliatul omului slab, fără ambiție și fără caracter, care preferă întotdeauna calea mai simplă în fața efortului, care nu a realizat mare lucru în viață, dar vrea să-și convingă interlocutorul de contrariu. În plus, această tipologie de om nu ezită să se folosească fără scrupule de ceilalți, să-i pună să muncească în locul său și să-și asume sigur meritele, face promisiuni cu lejeritate, fără să aibă de gând să le îndeplinească, desconsideră nevoile și sentimentele oamenilor, se preface că este empatic și interesat până își atinge scopurile.

   Din păcate, tocmai din cauza oportunismului și lipsei de rețineri, acești oameni ajung să fie cei care ne conduc și ne influențează viețile, lideri de stat, în companii sau în viața de zi cu zi, fără ca faptele lor să reflecte competența pe care cuvintele o schițează atât de frumos. Cireașa de pe acest tort este că, aproape întotdeauna, au grijă să găsească un țap ispășitor care să suporte consecințele acțiunilor și adevărurilor pe care ei nu vor să și le asume…

 

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…