TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Micile gesturi

   Pierduți uneori printre propriile gânduri și printre marile evenimente care ne populează știrile și viețile, putem ajunge să intrăm într-un fel de amorțeală care să ne facă să nu-i mai vedem cu adevărat pe ceilalți, să nu ne mai vedem nici chiar pe noi înșine, să nu ne mai gândim dincolo de bula mică în interiorul căreia ne aflăm. Totuși, câteodată, o faptă surprinzătoare ne poate rupe din acest ritm, curățându-ne lentilele prin care privim, făcându-ne din nou capabili să distingem bogăția de culori care ne înconjoară.

   Prinși în activități mari și planuri ambițioase, uităm să apreciem puterea unui gest mic, dar sincer, care poate fi o neașteptată picătură de bine pentru cineva. Pentru un om care poate a avut o zi dificilă până atunci, un zâmbet larg și o vorbă bună îi pot readuce o parte din seninătatea de care are atâta nevoie, arătându-i că dincolo de amărăciuni, de griji sau probleme, există încă umanitate. Pentru cineva care lucrează zilnic cu publicul, dar și pentru cei care intră în contact cu acești angajați, amabilitatea, răbdarea și înțelegerea pentru cel pe care-l au în față sunt micile detalii cărora, dacă li se acordă atenția cuvenită, fac diferența în orice contact uman. De altfel, din graba în care ne aflăm și poate dintr-un sentiment de îndreptățire sau superioritate pe care unii dintre noi îl au, uneori, uităm să rostim chiar și aparent banalul mulțumesc, cuvântul magic pe care l-am învățat cu toții în copilărie și care are un impact mult mai mare decât credem, chiar dacă l-am putea considera o normalitate, ceva rostit poate formal și în fugă.

   Gesturile mărunte nu spun ceva despre grandoare, nu sunt vădit demonstrative dar, tocmai de aceea, sunt cele care exprimă cel mai mult: te văd, nu trec pe lângă tine. Un compliment neașteptat, făcut chiar și unui străin, poate ridica stima de sine a cuiva și îi poate lumina întreaga zi. Recunoașterea deschisă și explicită a meritelor și eforturilor cuiva, mai ales când acel cineva face ceva pentru noi, fie că ne este cunoștință, prieten, părinte, copil, angajat sau un oarecare, este o formă de apreciere neprețuită, care îi oferă aceluia o stare de bine, îl motivează, îl încurajează și stârnește dorința și energia pentru evoluție. Când vine vorba despre apreciere și afecțiune, putem avea tendința să presupunem că celălalt știe deja ce simțim și gândim, să credem că lucrurile sunt de la sine înțelese, însă exprimarea lor și întărirea lor prin mici gesturi nu dăunează, așa cum ar putea crede unii, ci nu fac decât să aducă bucurie celui din fața noastră, întărind legăturile dintre noi.

   Oferirea unei mâini de ajutor sau a unei urechi ascultătoare poate fi, de asemenea, un gest mic, dar profund. În lumea agitată de astăzi, în care mulți oameni se simt singuri sau copleșiți de provocările vieții, să știi că cineva este acolo pentru tine poate face o diferență imensă. Gesturile de empatie și susținere pot crea legături puternice între oameni și pot aduce confort și alinare în momente dificile, oferind puterea necesară pentru a merge mai departe și, uneori, salvând vieți. Sunt cunoscute cazuri în care blândețea, disponibilitatea și vorbele bune ale cuiva aflat la locul și momentul potrivit au fost motivele pentru care cineva a putut vedea seninul în viață, renunțând astfel să recurgă la fapte necugetate, ajutându-i să înceapă o nouă existență.

   E cu atât mai frumos și mai surprinzător un mic gest atunci când nu-l cunoaștem pe cel din fața noastră, atunci când nu există o miză, ci doar credința în umanitate și bucuria luminii din ochii celuilalt. Câte o floare oferită într-o zi de primăvară doamnelor care ies de la metrou, o carte lăsată în dar pe o bancă în parc, un desert pentru un copil fără posibilități, admirarea cu glas tare a ținutei cuiva de pe stradă, încetinirea mașinii atunci când avem în față o baltă, ca să nu stropim trecătorii, un zâmbet desenat pe un pahar de cafea sunt lucruri mici care nu schimbă lumea, dar care au puterea să schimbe ziua cuiva, transformând, măcar pentru câteva clipe, micul nostru univers într-un loc mai bun, în care ne putem simți altfel față de ceilalți și față de noi înșine, bucurându-ne că suntem oameni.

 

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…