TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Mersul mai departe

   Suntem ființe care se formează prin expunerea la experiențe, oameni, întâmplări și contexte diferite de viață, ființe care se află într-un continuu proces de înțelegere, adaptare și asimilare a ceea ce ne înconjoară și a ceea ce se află înăuntrul nostru și care ne determină să acționăm sau să fim într-un anumit fel. Asemenea unor roci, ajungem să fim șlefuiți de ape, de vânturi, de alternanța dintre vremuri calde și vremuri reci și, în funcție de natura noastră și de modul în care alegem să ne lăsăm transformați de aceste elemente, ajungem să fim cizelați, să ni se îmblânzească asperitățile și contururile, alteori ne sfărmăm sub presiunea intemperiilor sau, din contră, rămânem rocă dură, impasibilă în fața oricărui factor cu potențial transformator.

    Cu toții suntem rezultatele trecutului nostru dar, pentru ca acest trecut să nu treacă degeaba pe lângă noi, tot ceea ce trăim ar trebui să se transforme în lecții de viață din care să tragem învățăminte. În funcție de natura experienței pe care am trăit-o, de impactul pe care l-a avut asupra noastră, putem să o clasăm ca lecție sau binecuvântare, însă ea nu ar mai trebui să rămână în viața noastră ca o prezență permanentă, care să-și pună amprenta sau influența asupra prezentului și viitorului. Legat de aceasta, filosoful Friedrich Nietzsche a spus: „Uitarea și mersul mai departe sunt cea mai mare înțelepciune“. Întâmplarea traumatizantă sau marcantă ar trebui să se transforme într-o șansă de a evolua, pentru că a înțelege și a lăsa în urmă desaga grea a trecutului este o formă de evoluție și de înțelepciune, o depășire a tiparului în care am fost plasați de către conjuncturi sau de către ceilalți.

    Tot o formă de evoluție este și acceptarea faptului că, transformându-ne, planurile, țelurile și modul în care facem anumite lucruri se poate schimba, tocmai ca semn al unei treceri într-o altă etapă. A ține cu dinții, fără flexibilitate, de anumite concepții sau direcții pe care ni le-am dorit la un moment dat în viață, poate însemna, adesea, că batem pasul pe loc, că ne agățăm de niște contexte trecute și de o versiune a noastră pe care am depășit-o sau se presupune că am depășit-o deja. Cu toții trecem, la un moment dat, prin evenimente care ne pot leza orgoliul, care ne pot pune în pericol interesele personale, adevărul personal sau ceea ce credem noi că este adevărul pe care trebuie să-l apărăm cu orice preț, fără să ne gândim că acest demers ne poate face mai mult rău decât bine, că putem cădea în ridicol și prin aceasta ne putem distruge imaginea personală. Mai mult decât atât, putem atrage dispreț din partea celorlalți agățându-ne de un trecut pe care îl dorim cu tot dinadinsul în prezent, permițând greșelilor acestui trecut să ne definească, nerealizând că el nu poate fi schimbat sau reparat, ci doar depășit.

   Pentru un prezent și un viitor sănătos, ar trebui să ne concentrăm pe ceea ce ne dorim noi înșine cu adevărat în acest moment, pe ceea ce intenționăm să construim alături de cei care sunt acum alături de noi, nu să încercăm să demonstrăm ceva celor din trecut, să le privim cu un ochi curios viețile sau să-i tratăm pe cei prezenți ca și cum ar fi, inevitabil, asemenea celor trecuți. Astfel, omul ajunge să fie voyeurist în viața sa sau a altora, risipindu-și energie, timp, bucuria de a fi. Deseori, a rămâne în prezent cu gândul la trecut este modalitatea sigură de a ne distruge viitorul, întrucât ne sabotăm orice posibilitate de a ne dezvolta, rămânând blocați într-un loc sau un context mental rămas în urma noastră.

   Pentru a putea merge mai departe, ar trebui să fim capabili să ne privim pe noi înșine de acum, pe cei care sunt acum în jurul nostru și să pășim pe un drum în care să nu repetăm, dintr-o consecvență bolnăvicioasă, aceleași tipare cu care ne-am obișnuit, pe care le-am folosit și cu alții de nenumărate ori. Ne e util să înțelegem că noi nu mai suntem cei de acum câțiva ani, că în fața noastră se află poate alte persoane față de trecut, cu alte dorințe, aspirații, credințe, temeri sau greșeli față de ceilalți, cu ale moduri de a vedea viața și cu alte înțelesuri pentru cuvinte ca dezvoltare, reușită, împlinire. Altfel spus, trebuie să fim dispuși să privim, cu ochii și cu inima larg deschise, înainte și să nu lăsăm poverile trecutului să ne transforme în niște oameni cocoșați de greutate, tăioși și închiși.

 

ERICA OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…