TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Mediatizarea – o sabie cu două tăișuri

Unul dintre cele mai puternice instrumente pe care le avem în secolul XXI, în secolul informației, este mediatizarea în sensul ei cel mai larg, cuprinzând numeroase ramuri precum promovarea, marketingul și, inevitabil, diferite forme de propagandă. În funcție de intenția din spatele acestei metode de informare și de abilitatea celor care o aplică, ea poate avea ecouri ample atât în sens pozitiv, cât și în sens negativ.

De cele mai multe ori, când ne gândim la marketing, pornind în sens etimologic, facem o legătură automată între acest termen și vânzări sau piața capitalistă, însă aplicabilitatea conceptului este una mult mai largă, cu mijloacele și tehnicile potrivite putând să „vindem” aproape orice unor mase mari de oameni. Cifrele despre care vorbim aici nu mai sunt unele exclusiv financiare, ci ele pot măsura nivelul popularității unei emisiuni, unui profil de social media, unei postări, gradul de aderare la o idee sau ideologie, catalogând un produs (palpabil sau virtual) ca fiind viral sau nu prin raportare la un anumit eșantion de oameni.

Din nefericire, mediatizarea se aplică mai mult în cazul lumii politice sau în universul economiei de piață, unde fiecare om expus mediatizării este considerat un potențial vot sau o potențială vânzare. În acest scop se aplică principii mai mult sau mai puțin subtile ale psihologiei și ale persuasiunii, apelând la partea emoțională, la fricile, dorințele sau speranțele populației, la o falsă credibilitate construită pe faima sau autoritatea unor persoane publice sau ale unor lideri mai carismatici. Fiecare dintre noi a fost martorul unor astfel de situații sau a fost chiar prins în plasa unor promisiuni electorale, am fost cuceriți de idei, teorii, asigurări false ale autorităților, am crezut în produse minune sau în lucruri care ne pot schimba în mod miraculos viața, totul pentru că ceea ce ne-a fost prezentat a fost ambalat într-un mod atrăgător, care ne-a țintit în mod direct slăbiciunile sau tentațiile.

Ceea ce este cu adevărat trist, dincolo de faptul că realizăm prea târziu mecanismele care se ascund în spatele acestor procese, este faptul că ele sunt arareori folosite și în scopuri pozitive, nu sunt folosite pentru creșterea vizibilității unor oameni aflați în nevoie, a unor oameni care merită sau a unor proiecte și realizări cu adevărat notabile, deoarece nu se încadrează printre subiectele facile, atractive la o primă vedere sau la un prim scroll, nu creează neapărat ecou în rândul unui număr mare de oameni. Cât de des auzim de un tânăr care dezvoltă ceva important în cercetare, de un elev olimpic, de un artist român care ajunge cunoscut peste hotare, de un producător local care nu face rabat de la calitate? În mod cert, mult mai puțin decât auzim despre ultimul scandal, despre relațiile mai mult sau mai puțin legitime ale cuiva, despre cea mai recentă achiziție a unui om avut, despre ipostazele în care s-a fotografiat o divă superficială? Dacă oamenii de marketing și-ar folosi expertiza pe care o aplică în domeniile comerciale, de mare rulaj, și în cazul unor oameni, subiecte, produse sau situații care au cu adevărat însemnătate, în jurul cărora se pot construi strategii pe termen lung, cum ar arăta lumea în care trăim, cum ar arăta țara în care trăim? Avem ce promova la nivel de cultură, de turism, de inovație, însă nu ne dăm câtuși de puțin interesul să o facem, să vedem și să arătăm lumii ce avem, mai mult decât atât, subestimăm și ne rușinăm cu ce e al nostru. Când noi nu știm să apreciem și să punem în lumină ce avem, valorile ne pleacă și se găsesc alții suficient de conștienți încât să facă ceea ce noi nu am fost în stare.

Consider că, printre alte multe lucruri care s-ar putea schimba la nivelul de sistem educațional sau la nivel social este conștientizarea impactului pe care îl are mediatizarea și învățarea unor tehnici prin care să știm „să ne vindem” sau să promovăm ce facem și ce suntem, dar și pentru a putea înțelege și pentru a ne putea feri atunci când aceste metode sunt aplicate asupra noastră. Într-o lume a informației, ar însemna să fim orbi dacă alegem să ignorăm în mod conștient instrumentele cu care se poartă luptele dintre oameni, luptele pentru faimă și bani din ziua de astăzi.

 

ERICA OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…