TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Între principial și pragmatism

   Atât în viața cotidiană, cât mai ales în aspectele importante, oamenii sunt puși adesea în fața unei alegeri cu multiple implicații: să rămână fideli principiilor sau să adopte o abordare pragmatică a situației respective. Deși, pentru unii, răspunsul e simplu, balanța atârnând hotărâtor într-o parte sau alta, pentru alții, această dilemă ascunde o tensiune puternică între idealuri și concretul realității.

   Principialul înseamnă loialitate față de valori și convingeri, față de structura pe care ne-am construit propria conștiință. Este ceea ce ne definește caracterul, este farul interior care ne luminează calea. Fie că vorbim de onestitate, decență, dreptate sau respect, principiile conturează o imagine clară a cine suntem și a ceea ce putem fi, întărindu-ne credibilitatea. O persoană principială va alege calea cea dreaptă, chiar dacă este mai dificilă, aparent mai dezavantajoasă,  poate mai singuratică și mai desuetă.

   Pe de altă parte, pragmatismul poate presupune flexibilitate și adaptabilitate, dar și oportunism. Un om pragmatic este orientat către rezultate, alegând soluția care funcționează sau care-l avantajează, chiar dacă aceasta nu se aliniază cu valorile sale declarate sau cu rigorile societății din care trăiește, chiar dacă acest lucru poate însemna să calce peste binele altora. Conform concepțiilor unora, pragmatismul devine o unealtă esențială pentru supraviețuire și succes, având în vedere contextele de viață actuale, în care competiția este din ce în ce mai acerbă, în timp ce conexiunea și autenticitatea își pierd din valoare.

   Cu toate acestea, cele două nu se exclud reciproc întotdeauna, înțelepciunea constând tocmai în abilitatea de a găsi echilibrul dintre ele. A fi principial fără a ține cont și de context poate duce la rigiditate, închistare și izolare, în timp ce a fi exclusiv pragmatic riscă să conducă la compromisuri morale, la pierderea identității și a credibilității iar, în cazuri mai grave, la dezumanizare. Leadershipul autentic, de exemplu, presupune tocmai această armonie. Un lider adevărat va lua decizii eficiente, dar fără a trăda valorile de bază ale echipei sau organizației, acționând cu empatie, punând factorul uman mai presus de toate, înțelegând că, înainte de a fi resurse, angajații sunt identități cu trăiri.

   Ideal al fi ca între principial și pragmatism să nu fie o luptă, ci un dialog, o complementaritate. Cele două perspective se pot completa reciproc, oferind atât direcție și o fundație solidă, cât și capacitatea de adaptare. Nu este vorba despre a alege una în detrimentul celeilalte, ci despre a ști când și cum să le îmbinăm și în ce proporții, pentru a trăi nu doar pentru succes, ci și cu sens.

 

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…