TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Întoarcerea la întreg

Mai nou, ne punem din ce în ce mai deschis problema echilibrului și a echilibrării, însă rămânem adesea blocați într-o singură perspectivă, într-o singură filosofie, căutând clarificări și soluții într-o singură direcție, în funcție de preocupările noastre sau ale celor pe care îi urmărim, ascultăm, citim. Evident, dacă stăm să ne gândim la însuși sensul cuvântului, atunci când balanța ajunge să atârne mai mult într-o parte, nu mai poate fi vorba despre echilibru.

   Ce e de făcut în acest sens? O posibilă abordare este aceea a trecerii de la detaliu către imaginea de ansamblu, de la fragment către întreg, lucru uneori contraintuitiv pentru omul modern, care s-a obișnuit să fie specialist, nișat pe un singur domeniu. A devenit o adevărată modă să existe specialiști pentru cele mai fragmentate domenii și subdomenii, așa încât devine din ce în ce mai greu să se găsească oameni care să unească piesele de puzzle într-o imagine coerentă. În ciuda acestor tendințe, ființa umană constituie un ansamblu care funcționează prin conlucrarea mai multor aspecte, fie că suntem conștienți sau nu de aceste procese, fie că ne implicăm sau nu în ele. Înțelegerea acestui lucru ne poate permite să ne influențăm în mod activ viețile, luând decizia de a juca un rol în modul în care se desfășoară aceste procese și în proporțiile de energie acordate fiecărui aspect implicat.

   Mai concret, putem porni pe drumul către echilibru dacă ne percepem pe noi înșine ca pe un întreg constituit din corp, rațiune și emoții și avem grijă să oferim atenția cuvenită fiecăreia dintre părți. Latinii obișnuiau să spună „mens sana in corpore sano”, dar noi, cu trecerea timpului, am ajuns să ne preocupăm în mod obsesiv când de una, când de cealaltă. De altfel, dacă stăm să observăm, vom vedea că la noi sau la ceilalți este prezentă adesea tendința către exces, fie că e vorba despre un exces de reflexivitate, de raționalitate, de muncă sau o tendință către hedonism. Ne putem surprinde uneori trăind doar în minte, uitând de semnalele corpului sau de emoții, alteori doar în trup, concentrându-ne pe senzațiile fizice și pe mișcare pentru a putea să ne amuțim gândurile sau sentimentele. Niciuna dintre aceste abordări nu este sănătoasă pe termen lung, deoarece așa ajungem, inevitabil, să neglijăm o parte dintre nevoile noastre pe care putem chiar să nu le mai conștientizăm, ca urmare a ignorării lor repetate. Cu alte cuvinte, prin repetiție, ne antrenăm amorțirea acuității în fața semnalelor acelor necesități.

   Chiar dacă, în funcție de formarea sau de interesele noastre, putem considera preocuparea față de unul dintre aspecte ca fiind superioară preocupării față de altul, lucrurile nu stau așa. Să luăm exemplul grecilor antici: ei acordau o atenție echilibrată atât activităților filosofice și științifice, cât și celor sportive, ei rămânând în istorie atât ca reprezentanți de seamă ai culturii universale, cât și ca inventatorii jocurilor olimpice. Aceste două fețe ale aceleiași monede s-au constituit într-o filosofie de viață pentru ei. Ceea ce ei au înțeles și noi am uitat este faptul că excesul nu face altceva decât să ne fragmenteze și să ne deconecteze de la natura noastră și de la lume. Așa am ajuns să vedem intelectuali palizi, firavi, prea puțin interesați de altceva în afara sferei lor, indivizi cu masă musculară supradezvoltată și tendințe de analfabetism funcțional, pentru care universul lor se învârte în jurul sălii de forță, dar și oameni speriați, furioși, blocați în emoție care ajung să-și neglijeze trupul și mintea. 

   Nu putem aspira către echilibru până nu înțelegem că sănătatea noastră fizică, mentală și emoțională necesită integritate și integralitate în toate sensurile și din toate punctele de vedere, iar acest lucru este posibil dacă reușim să fim suficient de conștienți pentru a regla balanța, suficient de atenți pentru a fi capabili să vedem ce lipsește sau ce e în plus și suficient de grijulii față de noi înșine ca ființă și în raport cu întregul din care facem parte.

 

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…