TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Inteligență artificială și inteligență emoțională

   Din ce în ce mai prezentă și mai folosită în cele mai variate domenii, de la IT, marketing, divertisment, până la industria auto, inteligența artificială este, probabil, una dintre cele mai discutate tehnologii la momentul actual.  Preocupați fiind, pe de o parte, de cum să o dezvoltăm cât mai mult în folosul nostru sau, pe de altă parte, de consecințele pe care dezvoltarea sa necontrolată le poate avea, pare că ne concentrăm din ce în ce mai puțin pe dezvoltarea propriilor noastre tipuri de inteligență și pe efectele pe care acest potențial regres le poate avea la nivel social. 

   Nu mă refer aici la ceea ce ne vine prima dată în minte când auzim cuvântul inteligență: inteligența logică, abilitățile de memorare, capacitățile lingvistice, ceea ce se evaluează în mod tradițional în sistemul de învățământ clasic, mai ales în România, ci la ceea ce riscă să se diminueze odată cu digitalizarea vieții, și anume inteligența emoțională. Oricum, chiar și până la apariția acestui boom tehnologic, această latură umană era lăsată oarecum într-un con de umbră în ceea ce privește formarea noastră, nefiind privită ca una dintre acele cerințe necesare pentru a performa. Totuși, dacă reușim să privim viața ca întreg, nu doar din punct de vedere academic, profesional sau material, vom înțelege că inteligența emoțională este unul dintre acele aspecte esențiale pentru o viață mulțumitoare, o viață în care să știm să ne înțelegem pe noi și lumea din jur. 

   Or, în momentul în care tendința este aceea de a ne ascunde după măști sociale (virtuale sau nu), de a avea noi generații de părinți care ocupă timpul și atenția copiilor cu tehnologie captivantă în detrimentul unui timp de calitate petrecut împreună, atunci când conexiunile se transformă în followeri și trendurile devin noile deziderate, ne construim un mediu în care devine din ce în ce mai greu să ne formăm o finețe și abilități din sfera emoțională. Nu e de mirare că societatea ajunge să alerge după iluzii, atunci când iluziile sunt făcute să fie mai atrăgătoare decât realitatea și nu e de mirare că e din ce în ce mai greu să distingem între lucruri, atunci când nu există grijă pentru a ne fi prezentate filtre, nuanțe și priorități în perioada de formare. Nu e de mirare că nu mai există respect și discernământ la școală, atunci când educația și implicarea din partea părinților este înlocuită de „formarea” (sau dezinformarea) unui noian de informații nefiltrate aflate la distanță de o atingere de deget. E normal ca școala și interacțiunile cu adulții să pară mai plictisitoare decât ecranul, atunci când adulții de acasă nu au grijă să asculte, să explice, să se implice, să înțeleagă, să le stârnească interesul și curiozitatea, să le traseze limite și să arate rostul disciplinei, oferind niște repere prin care cei mici să se ghideze în interacțiuni. Totuși, dacă ceea ce văd este dezinteres sau haos, este de înțeles să creadă că nu au de ce să-și piardă vremea cu adulții palpabili din viețile lor, alegând varianta mai interesantă, care îi poartă încotro se duce valul.

   E mai comod să ne ocupăm timpul decât să ne conectăm, să lăsăm tehnologiile smart să facă lucruri în locul nostru, însă asta va duce la o societate din ce în ce mai comodă și din ce în ce mai puțin smart, dacă nu avem grijă la cât de prezenți suntem și ne deconectăm de la viață în favoarea conectării la rețea. Dacă nu înțelegem la timp că dezvoltarea inteligenței emoționale este unul din aspectele cheie care ne fac umani și care ne permit să formăm o societate echilibrată, vom ajunge să confundăm emoțiile cu emoji-urile…

 

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…