TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Instantanee

„Fotografia e o reacție imediată care conturează meditația.” – Henri Cartier-Bresson

 

   Timpurile ne-au permis, celor mai mulți dintre noi, să purtăm o cameră de fotografiat în buzunare și această realitate să ni se pară cel mai firesc lucru. Arareori ne mai gândim la toată istoria care s-a scurs pentru ca noi, cei de azi, să putem face o fotografie cu un gest lejer, uneori grăbit, să putem face zeci de poze din care să putem alege mai târziu, să ne putem captura fiecare moment, fiecare clipă.

   La începuturile ei, prinderea unei imagini pe un suport era aproape o magie, posibilă datorită unei împletiri misterioase dintre chimie și optică. Primele fotografii, dar chiar și cele de mai târziu, necesitau un timp de expunere mai îndelungat, care imprima o stare de rigiditate pe corpurile și expresiile oamenilor, concentrați să stea cât mai mult nemișcați pentru a fi imortalizați într-o imagine clară. Ulterior, evoluția tehnologiei, a aparaturii, trecerea de la fotografia pe suporturile de sticlă argintată la cea pe film, au permis realizarea de imagini cu timp de expunere mai scurt și, astfel, surprinderea unor momente. Cu alte cuvinte, instantaneele au apărut odată cu dezvoltarea mijloacelor și întreaga concepție asupra fotografiei s-a schimbat. Din acel punct încolo, omul a putut capta spontaneitatea într-o imagine statică, în mod fidel. 

   Instantaneele fascinează prin caracterul lor natural și irepetabil, fiind uneori adevărate mici surprize sau accidente fericite de care ajungem să ne bucurăm mai târziu. Cred că ele cuceresc cel mai mult prin sinceritate, prin echilibrul fragil dintre șansă, prezență de spirit și efemeritate. Nefiind gândit, forțat, gestul spontan este unul onest, este gestul curat, simplu, chiar dacă uneori poate fi amuzant, sau, dimpotrivă poate revolta. Este vorba despre ființa sau clipa fără filtru, conservate prin intermediul filtrului reprezentat de obiectiv. Același aparat, în funcție de cum este mânuit, poate fi instrumentul celei mai mari spontaneități sau al celei mai forțate sau disimulate atitudini, în funcție de intenția celui din fața sau din spatele obiectivului. Adesea, în cazul instantaneelor, subiectul nici măcar nu este conștient de prezența camerei sau este prea absorbit de propria stare, de propriul prezent, de plenitudinea acelei clipe, fotograful fiind cel cu respirația întretăiată, cu vigilența în tensiune, sperând să prindă acea clipă. Instantaneele aduc cu sine bucurie, uimire, surpriză sau șoc prin sentimentul de nemijlocire pe care ni-l oferă, prin starea de prezență pe care ne-o produc, creându-ne impresia că ele încremenesc, prin imagine, realitatea. Ele nu sunt realitatea, dar devin mici realități ale fotografului și ale privitorului, straturi de timp care ajung să înfrunte timpul, să evoce trăiri și să fixeze amintiri în conștiință.

   Acum, având la îndemână tehnologia la o atingere distanță, ne putem lăsa cu ușurință seduși de posibilitatea de a surprinde fiecare clipă din viața noastră, fiecare eveniment sau imagine care ne trece prin fața ochilor, picând în capcana de a nu mai vedea granița dintre instantaneu și banal. Mijlocul este cel care ne permite să realizăm un lucru, dar nu este și cel care dictează în mod necesar plasarea acelui lucru într-o categorie. Cu alte cuvinte, nu aparatul de fotografiat, ci o anume stare sau prezență de spirit sunt cele care fac dintr-o fotografie un instantaneu. Până la urmă, elementele care fac diferența dintre un instantaneu și o fotografie oarecare vor rămâne mereu ineditul și autenticitatea.

 

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…