Se-nalță ochii
iar către albastru,
când nemurirea își
găsește înc-odată sensul,
când umbra de speranță
se preface în lumină.
Suntem, din nou, copii
în fața lumii și suntem
tot ce am putea să devenim
în clipa dintre ieri și azi,
în glasurile noastre adunate
într-unul. Avem din nou
o șansă, privind în albul
lumânării, gândind la miile
de ani ce ni se-aștern în urmă,
la miile de pași ce ne așteaptă,
la treptele ce se întind spre alte zări,
acolo unde rugile rostite de bătrâni,
sunt raze pline de culoare.
Pastel de mai
E mai și-s șoapte de bujori
în tot ce ne-nconjoară,
în treacătul ce vine și pare
a nu mai pleca nicicând,
e lumea iar în haină de schimbare
și noi, înseninați, rostim dorințe.
E limpede și totuși ne surprinde
această pâlpâire de culoare,
aceeași ca de fiecare dată, dar
mereu cu alte nuanțe în visul
mângâiat de soare, în rumenul
obraz și frageda simțire.
E azi în lunga după-amiază,
în locul ce ne poartă
întotdeauna-n noi, cu ani
în plus, dar cu aceeași încântare,
în fața vieții, a nuanțelor dintâi.
Erica OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…