TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Inconsecvență și credibilitate

   Într-o epocă în care adaptabilitatea a devenit un atu, fiind privită ca un element cheie care influențează parcursul vieții noastre, mulți au ajuns să-i considere, în mod eronat, pe cei inconsecvenți ca fiind adaptabili sau descurcăreți. În ciuda unor aparente similitudini, confuzia nu este una tocmai inofensivă, putând duce la consecințe mai adânci decât ne putem aștepta.

   Una dintre nuanțele care pot diferenția cele două categorii se referă la relația dintre intenția și abilitatea de a realiza o acțiune. În timp ce adaptabilitatea implică o doză de creativitate, o capacitate de a analiza lucrurile din mers și de a acționa în consecință, inconsecvența se reduce la lipsa de disponibilitate sau la inabilitatea de a mai continua o anumită serie de acțiuni, de a se ține de un plan. Mai mult decât atât, în anumite cazuri, sugerarea unui plan sau a unei direcții este doar o abordare de fațadă, gândită ca o soluție temporară pentru atingerea unui țel. Punând accent pe construirea unei imagini convingătoare, pe cuvinte-cheie rostite la momentul oportun, pe stârnirea unor emoții, efortul nu este concentrat pe a menține în mod autentic o cale, ci pe a păstra aparențele atâta timp cât este necesar. Odată ce scopul este dus la îndeplinire, dispare și efortul, iar contrastul poate deveni cu atât mai izbitor, cu cât imaginea construită a fost mai minuțioasă și mai de durată. Cred că unele dintre cele mai relevante exemple de inconsecvență se găsesc în rândurile oamenilor politici, nu fără motiv, pe plaiurile noastre, acestor inadvertențe spunându-li-se și promisiuni electorale…

   Una dintre consecințele pe care inconsecvența le naște, mai ales aceea din rea voință sau nepăsare, mai mult decât cea din neputință, este știrbirea credibilității. Acest lucru se întâmplă deoarece credibilitatea se construiește în urma unor atitudini și fapte bazate pe o liniaritate morală, pe o fidelitate principială, putându-se determina astfel coordonatele unui traseu. Atunci când vorbim despre lipsa de credibilitate, unele trepte ale scării lipsesc, drumul e întortocheat, cu prăpăstii, întunecos, nu se poate întrevedea o direcție. Se produce o ruptură între cuvinte, intenții și acțiuni, iar experiența inconsecvenței unei persoane îi face pe ceilalți să-și ia unele măsuri de precauție, intuind că cel din fața lor este un om pe care nu se pot baza. Nu ne referim aici la caracterul impredictibil al unor oameni, ci la caracterul lor inegal, incongruent, chiar îndoielnic. Nuanțând, putem înțelege că imprevizibilul nu e în mod automat condamnabil sau că previzibilul e neapărat calea, acestea putându-se, uneori, chiar cu ingeniozitatea, respectiv cu monotonia. Important nu e, în primul rând, să poți ști concret ce va face un om, ci să știi că ceea ce face și modul în care face este fidel direcțiilor după care se ghidează și direcțiilor pe care le susține și afișează.

   Oamenii se pot dovedi inconsecvenți în orice domeniu al vieții, fie că e vorba despre realizările profesionale, relațiile interumane, dezvoltarea propriei persoane sau modelarea unui stil de viață. Cei care își mențin principiile ajung, în ciuda unui drum uneori greoi, întrerupt poate de inconsecvenți și de concepțiile din ce în ce mai vocale ale acestora, să fie înconjurați de oameni care îi apreciază și îi respectă, oameni cu valori similare. Cei care își doresc cu ardoare să-și îndeplinească un vis, trebuie doar să-și păstreze calea fără abateri, regăsind acolo resursele necesare pentru a continua. Nu există un om care strălucește în mod autentic în cariera sa, de exemplu, care să nu fi muncit mult, consistent și constant, dar care să nu culeagă roadele efortului său, reflectate în respectul purtat de ceilalți din breaslă, în autoritatea pe care o dobândesc sau în aspectele de ordin material.

    A fi consecvent în îndeplinirea unui scop înalt, implică multă muncă, disciplină și sinceritate cu propriul sine, disponibilitatea de a descoperi și de a accepta dacă ești sau nu potrivit acelui scop și, odată înțeleasă calea de urmat, asumarea și pășirea pe acest drum, cu verticalitate.

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…