TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Gică Contra

   Cu siguranță fiecare dintre noi s-a întâlnit, la un moment dat, cu un exemplar al acestei ciudate specii, care, oricum ar fi, numai pe cale de dispariție nu este. De altfel, nu doar că nu dispare cu una, cu două, ci și apare și se înmulțește cu rapiditate, în funcție de cât de prielnic îi este mediul în care se află, de cât de bogat este acest mediu în subiecte care să-i hrănească irezistibilul impuls de a se opune. Dar cine este el? DEX ne spune despre Gică Contra că este un epitet atribuit unei persoane care adoptă întotdeauna puncte de vedere diferite de cele ale majorității. Să facem distincția, așadar, între reprezentanții curentului Gică Contra, adepții unei opoziții gratuite, manifestate din reflex și opoziția sănătoasă din orice societate sau sistem politic, opoziția pertinentă și argumentată, bazată pe logică și reflecție.

   Pe G. îl întâlnești oriunde. Pe internet, la televizor, la locul de muncă, pe stradă sau, cel mai neplăcut, poate chiar în propria familie. Apartenența la specia Gică Contra este una cât se poate de corectă politic, fiind un fenomen care nu discriminează, putând acapara pe oricine, indiferent de gen, de educație, de proveniență, esența mesajului transmis fiind aceeași indiferent de complexitatea sau de simplitatea cuvintelor folosite. Orice ai face, orice ai spune, fie că te cunoaște personal sau totul se rezumă la un comentariu pe internet, Gică Contra apare când nu te aștepți și are mereu ceva de subliniat, de contrazis, de criticat, de judecat, de luat peste picior, de insultat mai mult sau mai puțin voalat, în funcție de cât e de educat. Indiferent de nuanțele pe care le îmbracă, ceea ce-i leagă pe aceștia este că nu se pot abține să-și exprime părerea, tocmai din profunda convingere că ei știu mai bine.

   Această credință este cea care îi face să se simtă speciali și, întrucât nu sunt ca restul lumii, ajung să se creadă nu doar îndreptățiți, ci și datori să arate întregii lumi că se înșală. Pentru Gică Contra e o obligație morală să-i contrazică pe ceilalți și să le arate cât de mult greșesc, bazându-se pe profunda trăire că ei sunt atotștiutori. Acest sentiment este cel care le dă și sens, dar și combustibil pentru a-și continua neobosita muncă de justițiar. Astfel, pentru cineva care trăiește și simte așa, orice inițiativă a cuiva, orice remarcă sau eveniment banal din spațiul public sau privat (mai ales al altcuiva) devine un stimul, un declanșator al unei lungi serii de remarci răutăcioase.

   Totuși, ce-i determină să reacționeze așa și ce se ascunde în spatele acestor impulsuri? De obicei, deși n-ar recunoaște vreodată nici față de sine însuși, Gică Contra este bântuit de nemulțumirea personală, blocat în umbra propriului eșec și, neavând tăria să-și asume propria existență, alege să-i acuze mereu pe cei care au reușite, de noroc, de ajutor din exterior, de avantaje sau succes nemeritat. În loc să-și canalizeze eforturile pentru a-și clădi propriul drum, alege calea mai facilă de a-și construi o suită de scuze și acuze pentru orice, repetate de atâtea ori încât ajunge să le creadă, hrănindu-și mai mult nemulțumirea pe care ulterior o manifestă față de ceilalți. Astfel, energia care îl animă este cea a conflictului, a opoziției, născută din dorința de a atrage cumva, chiar și negativ, atenția.

   Fie că îi numim în mod autohton, fie că folosim termenul mai nou de hateri, ne e util să înțelegem că, în ciuda faptului că indivizii de tip Gică Contra vor fi mereu prezenți în societatea noastră și orice tip de societate, ține de noi modul în care alegem să reacționăm în fața lor, hrănindu-le sau nu scânteile atunci când ei încearcă să provoace. Răspunzându-le succint și plat, fără să ne aprindem și apoi retrăgându-ne din dialog sau, mai bine, neacordându-le din start atenția noastră, îi facem confuzi și neputincioși în jocul lor, întrucât nu acționăm în felul în care s-ar aștepta. Astfel, deși iritanți și zgomotoși ei ajung să se întoarcă în poziția în care se află cu adevărat, aceea de mici insecte neplăcute pe spinarea elefantului numit societate.

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…