TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Generații și probleme

   Conflictul dintre generații e un fenomen cu care, probabil, toți oamenii s-au confruntat la un moment dat, indiferent de timpul în care au trăit. Totuși, aleg să analizez aici un caz mai aparte, relevant prin contrastul destul de reliefat dintre cele două părți, și anume dintre generațiile trăite în comunism și cele din anii ’90 – 2000.

   Încep prin a spune că nu se poate face o generalizare, ar fi absurd să considerăm că oricine se încadrează într-o categorie sau alta se reduce automat la un set de trăsături bine determinat. Mai degrabă, este potrivit să schițăm un tablou din câteva observații mai des întâlnite în ambele tabere, raportându-ne la stilul de viață, dificultățile, obiceiurile, traumele specifice perioadei în care fiecare s-a dezvoltat, trecând peste prejudecăți și încercând să înțelegem sursa problemei.

   Una dintre remarcile referitoare la tineri, pe care le-am întâlnit adesea în mediul online, printre comentariile făcute la diferite postări de generațiile 50+, se reduce la următoarea idee: „noi nu aveam timp să cădem în depresie, eram prea ocupați, nu ne plictiseam ca voi”. Să fie lucrurile așa în toate cazurile? În primul rând, formularea aceasta implică din start o generalizare și, chiar mai periculos decât atât, o negare a existenței unei afecțiuni mentale cât se poate de reale, o afecțiune asupra căreia specialiștii atrag atenția încă dinainte ca în România să se discute deschis despre acest subiect. Nu este o invenție a celor născuți începând cu anii ‘90, ci este o problemă accentuată de modul în care dinamica socială actuală funcționează, de tehnologie, de aspecte care pur și simplu nu existau în trecut.

   Probabil una dintre cele mai evidente caracteristici ale societății actuale este un amestec de competitivitate exacerbată, instabilitate și o tendință de a ne compara cu ceilalți, hrănită din plin de modul în care social media s-a insinuat în viețile noastre. Aceste lucruri, la un loc, nu fac altceva decât să accentueze angoasele și să ne creeze un sentiment de nesiguranță în ceea ce privește perspectivele de viitor sau propria persoană. Într-adevăr, o concurență acerbă a fost și în perioada comunistă, de exemplu în cazul admiterii la facultate. Cu toate acestea, atunci era garantat locul de muncă după absolvire, chiar dacă exista posibilitatea ca repartiția să nu fie neapărat cea mai fericită. Exista o stabilitate, o liniaritate a vieții, chiar dacă lipsurile erau la ordinea zilei. În niciun caz nu insinuez că atunci era mai bine, ci încerc să subliniez că necesitățile și problemele erau de altă natură și, poate, tocmai de aceea, reacțiile erau de altă natură. În plus, dacă unele aspecte sau trăiri erau reprimate de societate sau autoreprimate, nu înseamnă că ele nu existau sau că ele nu au marcat acele generații, în ciuda faptului că nu erau vizibile sau exprimate deschis.

   O altă diferență majoră dintre cele două epoci, cu un puternic impact asupra modului de viață al omenirii, este apariția social media și pătrunderea sa din ce în ce mai puternică în obiceiurile noastre cotidiene. Oricâtă siguranță de sine sau indiferență am avea, putem ajunge, la un moment sau altul, să ne comparăm propriile vieți cu idealul afișat de alții pe internet. Vedem în mod constant oameni care au mai mult, sunt mai mult, sunt mai buni sau mai frumoși decât noi, vedem stiluri de viață intangibile, pe ceilalți care par mereu mai fericiți decât noi. Pentru cineva care nu a reușit încă să-și dezvolte un discernământ suficient de solid, o astfel de influență poate da naștere unor puternice angoase, frustrări, tristeți și unei stime de sine scăzute. Dacă adăugăm aici și sutele de știri negative, informații false, manipulări media sau comerciale cu care suntem bombardați în fiecare clipă, avem rețeta unui adevărat cocktail Molotov pentru mintea omului secolului XXI.

   Pe de altă parte, generația tânără nu are întotdeauna bunăvoința să înțeleagă sursa unor concepții sau comportamente ale celor din garda veche, etichetându-i din start ca depășiți, fără să se mai obosească să vadă ce e în spate, ce urme poartă în suflet acei oameni. Până la urmă, mare parte din modul în care gândesc și acționează cei din generațiile vechi s-a format ca mecanism de adaptare la situațiile, lipsurile și paradigma timpurilor în care au trăit. Până la urmă și tinerii fac același lucru, doar stimulii la care reacționează sunt diferiți, dând naștere unor mecanisme diferite. Cu alte cuvinte, cu toții am avut probleme Indiferent de generația din care facem parte, cred că am putea găsi o cale de mijloc dacă am încerca să înțelegem de ce face sau spune ceva anume celălalt, să ne vedem motivațiile, aspirațiile, temerile, dorințele, dacă ne-am vedea în primul rând ca oameni, fără să ne mai punem etichete precum „expirați” sau „teribiliști”. Într-un final, societatea nu aparține doar unora sau altora, ci nouă tuturor.

 

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…