În graba noastră de zi cu zi, în goana după oportunități care ne domină viețile, micile forme de bunătate dezinteresată încep să ne uimească și să ne înduioșeze. Fiind deprinși să ne așteptăm ca cei din jurul nostru să urmărească un scop în faptele și în parcursul lor, aceste acte surprinzătoare devin o sursă de bucurie cu atât mai mare, în raritatea lor.
Unele dintre aceste gesturi nu au martori, sau poate că sunt surprinse accidental, în treacăt, altele sunt făcute în mod mai deschis sau public, acest lucru nefăcându-le mai puțin plăcute sau valoroase, iar în cazul altora oamenii se îndeamnă între ei să ducă mai departe acest lanț al binelui, ca într-un joc de domino, în care fiecare împarte și primește un strop de mulțumire. Astfel de acte, indiferent cât de mărunte sau de mărețe, ne fac să nu ne pierdem, până la urmă, credința și speranța în umanitate, făcându-ne să nu cădem în deznădejde și inspirându-ne să fim, la rândul nostru, puțin mai buni.
Ele pot fi orientate către beneficiul direct al altor semeni, către alte ființe din vasta creație a lui Dumnezeu sau se pot manifesta prin grija și respectul la adresa muncii cuiva, a ordinii, a naturii sau a oricărui lucru, vietate sau loc din jurul nostru. Fie că oamenii pun mână de la mână să contribuie la costurile operației unui copil, fie că o bătrânică dă din puținul ei mâncare unor pisici din cartier, fie că cineva mută, după ploaie, un melc din calea trecătorilor, fie că un băiat oferă câte o floare doamnelor de pe stradă într-o zi de primăvară, toate sunt mici gesturi dezinteresate de bunătate, făcute pentru a aduce un zâmbet pe chip sau pur și simplu deoarece cuiva îi pasă și nu poate trece indiferent pe lângă lumea din care face parte.
Nu e nevoie să fie ceva grandios, impresionant, ci simplul efort de a dovedi grijă, de a ne rupe o clipă din propriul timp și de a fi atenți la cum ne purtăm, la nevoile și micile plăceri ale altcuiva, este tot ceea ce contează și ceea ce aduce o picătură de bunătate într-o lume atât de poluată din punct de vedere moral, dar cu un potențial atât de mare de a se transforma. Nu trebuie să schimbăm în mod radical viața cuiva, dar cu siguranță îi putem schimba ziua și, chiar dacă, până la urmă, poate vom rămâne niște necunoscuți, putem avea un impact negândit asupra cuiva: un compliment sincer spus unui adolescent care nu are încredere în sine, un zâmbet cuiva care poate a suferit o decepție sau trece printr-o perioadă grea, a fi dispuși să ascultăm pe cineva care suferă, toate pot însemna adevărate minuni pentru un om.
Să nu rezervăm bunătatea doar pentru momente speciale, pentru anumiți oameni sau pentru atunci când cineva se află într-un necaz, ci să răspândim, cu generozitate, aceste mici semințe care ar putea să dea naștere unei lumi care să înflorească și în interiorul căreia să ne placă să trăim. Nu știm prin ce mic gest de blândețe, prin ce dovadă de duioșie, prin ce formă de amabilitate gratuită am putea deveni, fără să știm, de neuitat în ochii și sufletul cuiva.
Erica OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
