TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Fofilarea – sportul național care ne ține pe loc

   Românul are un talent aparte: acela de a se fofila cu grație. Nu ne place să respectăm regulile, așa că ne strecurăm printre ele cu o naturalețe care aproape că devine artă. Dacă există o lege, o interpretăm, o întoarcem pe toate părțile, căutăm cele mai creative moduri prin care să o ocolim și o facem să pară opțională, că doar „merge și așa”. De la micile scurtături din viața cotidiană până la marile încrengături instituționale, fofilarea a devenit un fel de filosofie de viață, transmisă din generație în generație, cu un zâmbet complice și o ridicare din umeri.

   Ni se pare că „descurcăreala” e o virtute, nu o rușine, astfel încât cel care „știe cum să o rezolve”, care știe „pe cineva care știe pe cineva”, e admirat, nu sancționat. Îl lăudăm pentru ingeniozitate, îl promovăm, îl votăm. În schimb, omul corect, cel care respectă regulile și lucrează fără a căuta scurtături, e considerat naiv. Ni se pare conformist, prea rigid, prea „neadaptat” la realitățile noastre. Astfel, impostura prinde rădăcini adânci, iar meritul justificat devine o excepție, nu norma.

   Când cineva trișează, închidem ochii. Când cineva minte, ne prefacem că nu auzim. Când cineva fură, spunem că „așa face toată lumea” și, pas cu pas, ne obișnuim cu răul, îl domesticim, îl facem suportabil. Ajungem să confundăm inteligența cu abilitatea de a ocoli sistemul, iar adaptabilitatea cu lipsa de scrupule.

   Fofilarea, devenită deja reflex, nu e doar o problemă de morală, ci și o frână uriașă în evoluția noastră colectivă. Atâta timp cât vom continua să ne descurcăm în loc să construim, să aranjăm în loc să respectăm, să ne prefacem în loc să muncim serios, vom rămâne blocați în același cerc vicios al „merge și așa”-ului. Până când nu vom învăța să ne asumăm corectitudinea, până nu ne vom dezvolta simțul datoriei și respectul pentru munca cinstită, nu vom putea vorbi cu adevărat despre progres, oricât de multe reforme am scrie pe hârtie.

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…