Atunci când avalanșa de informații nu mai lasă loc răbdării, calmului sau reflecției, discursul public devine un teren fragil, unde cuvintele cântăresc greu și unde tonul folosit poate fie să unească, fie să adâncească prăpăstii deja existente între oameni. Observăm, din ce în ce mai des, cum spațiul public este dominat de voci radicale, de afirmații aruncate cu furie, de etichete și generalizări sau, mai rău, chiar de violență, toate însoțite de dorința de a câștiga rapid atenția, de a provoca reacții imediate, de a polariza, închizând orice ușă în fața dialogului autentic.
Cei care ocupă roluri vizibile, fie că vorbim despre politicieni, formatori de opinie, jurnaliști sau chiar influenceri, poartă o responsabilitate dublă, pentru că vocea lor nu este doar a lor, ci devine atât o oglindă cât și un reper pentru comunitatea în care trăiesc. O expresie dezechilibrată, o replică tăioasă sau o poziție radicală nu rămân simple enunțuri, ci instigă, se propagă, se multiplică prin intermediul rețelelor sociale, ajungând să alimenteze tensiuni și să legitimeze discursuri similare din partea celor care caută confirmări rapide pentru frustrările lor.
În contrapartidă, echilibrul în exprimare nu înseamnă lipsă de fermitate sau renunțare la propriile convingeri, ci presupune capacitatea de a le formula într-un mod care să nu excludă dialogul, care să nu transforme dezbaterea într-o confruntare lipsită de sens, unde scopul devine doar victoria de moment asupra adversarului. Un lider sau un formator de opinie câștigă mai multă credibilitate printr-o atitudine calmă și argumentată decât printr-o izbucnire vehementă, care poate părea spectaculoasă pe termen scurt, poate convinge masele sensibile, dar lasă în urmă doar zgomot și resentimente.
Având în vedere climatul social deja tensionat, în care incertitudinile economice și politice apasă asupra societății, spațiul public are nevoie de voci care să fie preocupate de a construi încredere, nu de a semăna teamă, dispuse să construiască punți între opinii, nu ziduri de neîncredere. De aceea, cultivarea unui discurs echilibrat ar trebui să fie mai mult decât un act de diplomație sau o formă de respect față de ceilalți. În primul rând, un discurs echilibrat este un act de responsabilitate civică, menit să protejeze ceea ce definește existența unei societăți: posibilitatea de a trăi împreună, diferiți, dar nu separați de ura născută din convingerea cuiva că are dreptate.
Erica OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…