TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Doruri

   Dorul este nu doar unul dintre cuvintele intraductibile și pline de sens ale limbii române, ci și unul dintre cele mai cuprinzătoare pe care le avem la îndemână. În dorurile noastre încap toți oamenii cărora le simțim lipsa și pe care i-am mai vrea aproape măcar o dată, toate clipele pe care le-am trăit, toate locurile prin care am trecut și, adesea, ceva în plus.

Alăturare, cărbune pe hârtie, de Erica Oprea…

   Etimologic vorbind, cuvântul dor provine din latinescul dolus, care înseamnă durere. Totuși, dorul nu este niciodată doar despre durere, doar despre dorință sau dragoste, doar despre pierdere sau nostalgie, este o stare mult mai nuanțată și mai profund implantată în fibrele ființei noastre, care se poate simți ca o căldură care ne îmbrățișează sufletul. De cele mai multe ori, simțim dorul față de o persoană, față de cineva plecat în lume, plecat din lume sau din viețile noastre. Alteori, când noi suntem cei care au plecat, ne poate lipsi ceea ce înseamnă pentru noi acasă, fie că vorbim despre oameni, locuri, momente fericite, fie că simțim o nostalgie față de un anumit tip de stare. Ni se poate face dor de anii care au trecut, de copilărie, de casa bunicilor când ei erau și erau bine, de întâmplări irepetabile, de tinerețe, de prima iubire sau de dragostea pe care ne-am fi dorit-o, de prieteni, de anii de școală, de orașul în care am copilărit, așa cum era pe vremuri.

   Dincolo de acestea, deși mai nedefinit, poate unul dintre dorurile cele mai puternice este dorul față de noi înșine. Este acea nostalgie care ne cuprinde gândindu-ne la visurile pe care le-am avut cândva, la curiozitatea cu care priveam lumea atunci când o descopeream, la seninul din ochii copilului de odinioară, dar este și acea resursă interioară care ne face să putem merge mai departe, indiferent cât de accidentată ar fi calea pe care o parcurgem. E o confirmare a faptului că încă există în noi scânteia pentru a ne regăsi, dar și puterea de a face pașii necesari întru devenirea noastră, deoarece dorul de noi înșine ne ajută să nu ne uităm rădăcinile, asigurându-ne astfel stabilitatea necesară pentru a crește verticali și pentru a ne întinde aripile.

    Cititorule, când ți-a fost ultima dată dor?

 

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…