TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Discernământul: mai necesar decât oricând

Atunci când informația se mișcă mai repede decât putem clipi, tehnologia pare să ne promită, cu fiecare update, că ne va simplifica viața. Doar că, din păcate, prinși în mrejele iluziei confortabile pe care această promisiune o hrănește, uităm de un aspect care ne face profund umani, și anume discernământul. Acea capacitate de a selecta, filtra și înțelege devine tot mai rar întâlnită atunci când ne e mai comod să consumăm tot ceea ce ni se oferă ca atare.

            De exemplu, inteligența artificială este, fără îndoială, un instrument util pentru o multitudine de situații. Poate genera texte, imagini, chiar și soluții la probleme complexe. Totuși, rămâne doar atât: o unealtă. Problema nu este că inteligența artificială produce conținut (deși există niște semne de întrebare cu privire la încălcarea drepturile de autor în învățarea acesteia), ci problema este că mulți oameni îl iau drept adevăr absolut, îl tratează ca pe o autoritate umană, ca pe un expert în orice domeniu și renunță, fără prea multă rezistență, la gândirea critică. Dacă un algoritm spune ceva, atunci „așa trebuie să fie”. Dacă apare pe internet, atunci „sigur e real”.

             Această capitulare în fața comodității ne vulnerabilizează. În loc să cercetăm, să căutăm, să citim, să confruntăm sursele, să reflectăm, preluăm totul ca atare. Discernământul, odinioară un reflex firesc, devine o competență pe cale de dispariție, practicată doar de cei care mai înțeleg că adevărul nu vine servit pe tavă, cunoașterea se construiește iar abilitățile se exersează. Mai grav, apar și efecte profunde asupra modului în care mulți ajung să privească și să evalueze munca umană. Creativitatea, efortul, calitatea lucrurilor muncite și create de oameni cu formare și experiență autentică sunt, nu de puține ori, percepute ca fiind detalii irelevante de către cei fără gândire critică sau gust, atunci când norma unei lumi grăbite este viteza.

              Simplul fapt că se pun întrebări precum „De ce să scrii, să pictezi, să compui, dacă oricum face AI mai repede?”  este un indicator îngrijorător despre prioritățile pe care umanitatea a început să le aibă, întrucât se pierde din vedere însuși sensul existenței artei. Creația umană nu e doar produsul final: este trăirea, intenția, experiența, imperfecțiunea autentică, cumulul de emoții nefiltrate. Nicio tehnologie nu poate reproduce aceste straturi de semnificații și nimic nu poate înlocui modul în care simțim atunci când facem sau devorăm artă.

                Discernământul nu înseamnă să respingem tehnologia, ci să o folosim responsabil, doar ca pe un instrument care să ne ofere timp pentru ceea ce contează. Nu ar trebui să ne pierdem curiozitatea, nu ar trebui să ne pierdem capacitatea de a pune la îndoială lucruri, nu ar trebui să uităm să fim profund umani. Să păstrăm, în toate, măsura. Să nu lăsăm algoritmii să ne dicteze ceea ce gândim, cum să simțim, ceea ce credem, ceea ce valorizăm. Nu e în puterea noastră și nici nu trebuie să oprim valul tehnologic, dar putem decide cum ne raportăm la el. Putem alege să fim utilizatori atenți, nu consumatori pasivi, putem alege să gândim. Putem alege să privim discernământul ca pe o formă necesară de libertate.

 

 

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…