V-ați gândit că urmează să vorbesc despre pagini web, nu-i așa? Deși site-urile fac parte dintre elementele care ne-au acaparat existența, nu ele vor fi subiectul de azi, ci pluralul cuvântului sită, acel instrument care se găsea, odinioară, în aproape orice gospodărie. De ce ar discuta cineva despre un obiect atât de banal?
Unora dintre noi, imaginea acestui lucru le poate evoca momente din copilărie: mâinile bunicii sau ale mamei trecând prin sită făina pentru cozonacul de sărbători, bunicul sau tatăl cernând nisip pentru a face ciment de folosit la vreo construcție de prin curte, toate acestea urmărite de privirile noastre curioase, pentru care gestul căpăta încărcătura unui ritual. De fapt, tocmai gestul, nu obiectul în sine, reprezintă aspectul de interes. Cu mișcări mai ample sau mai scurte, mai moi sau mai rapide, cu ușoare lovituri în rama sitei, acțiunea de a cerne este ceea ce oferă un sens și un scop sitelor. Ce cuprinde, de fapt, acest sens?
Dacă ne uităm la alcătuirea obiectului, vom vedea că elementul său constituent principal este o plasă (făcută din sârmă, plastic, fibre textile, contează mai puțin) al cărei scop este să lase doar o parte din materia cernută să treacă mai departe. Ceea ce reușește să treacă este ceea ce este mai fin, mai bun, mai potrivit, fără impurități, dacă vreți. Cu alte cuvinte, atât în sensurile proprii și figurate ale celor două cuvinte, putem considera o sită ca fiind un filtru, ceva prin care ne asigurăm că ceea ce este nepotrivit rămâne în urmă și nu strică rețeta, proiectul, amestecul la care lucrăm.
În funcție de cât de dese sunt sitele noastre, procesul va fi unul care poate va dura mai mult, dar va fi mai precis. Așa este și în cazul oamenilor, de oricare parte a sitei s-ar putea afla: cei care cern și cei care se cern. Uneori facem acțiunea cu intenție, fiind perfect conștienți de mișcarea noastră și de cât de densă e plasa, alteori simpla existență a filtrului este cea prin care este garantată cernerea. În astfel de cazuri, oamenii ajung să se filtreze singuri, propriul comportament nelăsându-i să treacă mai departe, rămânând mereu blocați la porțile sitei. Oricât de flexibili, abili sau alunecoși ar fi, ei nu vor putea să se strecoare decât până la un punct, ajungând înțepeniți în și prin propria vâscozitate. Ca un paradox, acești oameni nu trec proba sitelor tocmai pentru că sunt mici, și nu fini, așa încât propria natură îi va face să se cearnă singuri, la un moment dat. Totuși, ne-ar fi util să nu ne bazăm pe un proces automat de filtrare, ci să ne activăm sitele, pentru că oamenii sunt conștienți de faptele lor, știu foarte bine că ceea ce fac este plin de impurități și, nu de puține ori, încearcă să sfâșie sita sau să treacă dincolo de rama ei.
Erica OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
