TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – De la sacou la trening

Haina nu-l face pe om, dar…

   Dacă ne luăm câteva minute să observăm trecătorii dintr-un spațiu aglomerat, ne vom putea formula câteva observații interesante în ceea ce privește atitudinea, vestimentația, comportamentul, starea de spirit a oamenilor de la noi. Cu certitudine, acestea depind de spațiul vizitat, însă, din păcate, se fac din ce în ce mai puține diferențieri vestimentare în funcție de locul în care ne aflăm, scop, oră.

   Vom vedea, indiferent dacă ne aflăm într-o piață publică, pe stradă, într-un centru comercial, într-un parc, într-un restaurant și, din păcate, chiar și în spații de cultură, că oamenii (mai ales din generațiile tinere, dar nu numai ei) abordează din ce în ce mai des ținute sport, chiar dacă ele sunt sau nu adecvate contextului în care se află. Nu mă refer aici la ținutele casual, ci la ținute cu adevărat sport, alcătuite în totalitate din echipamente specifice activităților sportive și nepotrivite activităților de zi cu zi. Ironic este că mulți dintre cei care le poartă oricând și oricum nu arată de parcă ar avea vreo preocupare legată de mișcare, ci doar o preocupare legată de confort la orice oră din zi.

   Trist este că ne-am obișnuit să vedem atât de des oameni îmbrăcați astfel, încât nu ne mai sar în ochi exemplele nepotrivite, ci oamenii îmbrăcați cu clasă, potrivit locului, momentului și situației în care se află. Chiar dacă mulți nu acceptă această idee, adecvarea vestimentară la context este o formă de respect de sine și de respect pentru ceilalți. Bineînțeles, problema nu este doar a celor care se îmbracă sport mereu, și ci a celor care se afișează într-un mod extrem de studiat acolo unde e necesară o anumită relaxare. Astfel, e la fel de nepotrivit să purtăm bocanci de munte în oraș, la restaurant, cum este să purtăm tocuri sau pantaloni de stofă pe munte. În orice direcție ar fi, stridența este de evitat, aspect la care balcanicii încă mai au mult de lucru. Nu o spun cu vreo intenție discriminatorie, ci ca pe un lucru ușor de remarcat într-o călătorie în țări precum Franța sau Italia, acolo unde observarea conduitei și aspectului localnicilor este o lecție în sine. Din nou, nu generalizez nici aici, un stil mai lejer fiind prezent peste tot, însă, cel puțin în cazul bărbaților, printre occidentali sunt mult mai multe exemple de preocupare în ceea ce privește bunul gust și îngrijirea decât există la noi. Acolo, putem vedea mai des bărbați care poartă cămașă, sacou, palton la o plimbare, la restaurant, pe stradă, femei care aleg să se îmbrace elegant, dar minimalist, atrăgând atenția prin rafinament. La românce, este adesea valabilă extrema cealaltă față de bărbați, a excesului de atenție, de aranjare până la limita falsului și a epatării, într-o direcție a unei pseudo-eleganțe, în care principiul less is more este uitat în favoarea unei străluciri nepotrivite.

   Când am ajuns în această situație? Privind înregistrări vechi, filme, fotografii din România altor vremuri, vedem că (lucru rar azi!) bărbații se îmbrăcau în costum pentru munca de birou, azi au ajuns să ne mire inclusiv cămășile, femeile purtau frecvent rochii și fuste, azi privim admirativ și cumva surprinși dacă o femeie se îmbracă așa în viața de zi cu zi. În plus, în stilul nostru de viață uneori mai agitat, alteori mai comod, vom observa că peste jumătate din încălțămintea de pe stradă, indiferent de gen, este reprezentată de pantofi sport, indiferent de hainele cu care sunt combinați. Din posibilitățile limitate de regimul trecut, având acum libertatea de a alege dintr-o mare varietate, am ales să ne limităm la comoditate. Știu, punem accent pe confort, însă există variante confortabile și pentru contextele care cer o altfel de abordare. Ne place să purtăm jeans, dar la teatru sau la un spectacol sau la o ieșire de seară îi putem combina în ținute mai atente, renunțând la tricou și hanorac, putem să nu ieșim pe stradă așa cum stăm în casă, cum mergem să ducem gunoiul sau cum ne îmbrăcăm la sală, putem să ne simțim comod când ne plimbăm și fiind plăcuți privirii, simțindu-ne bine în pielea noastră purtând haine adecvate, cu gust. Când am trecut de la sacou la trening?

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…