TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Cumpene și echilibru

   Inevitabil, cu toții ajungem, la un moment dat în viață, să fim puși în fața unor încercări mai mari sau mai mici, pe care  pe care trebuie să le înfruntăm și să le depășim. Indiferent cât de dure sau nedrepte ni s-ar putea părea acestea, de cele mai multe ori, ele nu vin singure, ci aduc cu ele niște lecții pe care trebuie să ni le însușim.

   Adesea, aceste încercări, pe care le numim uneori cumpene, din cauza greutății lor, implică nu doar apariția unei dificultăți, ci și necesitatea unei alegeri prin intermediul căreia să putem merge mai departe, într-o formă sau alta, fiind nevoiți, astfel, să cumpănim. Cumpănirea, un termen care înglobează mai multe sensuri, de la acela de balanță până la cumpăna fântânii, fiecare cu o profundă încărcătură simbolică, face trimitere, până la urmă, la dezideratul echilibrului.

   Cumpăna, în primul sens al cuvântului, este adesea înțeleasă ca sinonim al cuvântului balanță, fie cu sens propriu, fie ca o stare de echilibru între diferite aspecte ale vieții. Aceasta poate însemna găsirea căii de mijloc, a unui punct de armonie între muncă și viața personală, între ambiție și odihnă, sau între rațiune și emoție. Echilibrul nu poate fi un rezultat final, ci este sănătos să fie privit ca un proces continuu, o ajustare constantă a priorităților și resurselor, a dorințelor noastre și a eforturilor pe care suntem dispuși să le facem. Cumpănirea devine astfel un exercițiu consecvent de a menține lucrurile stabile pe sârma subțire a vieții, fără a le lăsa să se dezechilibreze atunci când noi mergem tot înainte.

   În al doilea rând, cumpăna este și un termen folosit, în mod tradițional, cu referire la elementul constitutiv al unor fântâni, un mecanism simplu, dar ingenios, folosit pentru a scoate apa din fântână. Acest dispozitiv folosește o pârghie ridicarea apei se poate face cu efort minim, ceea ce simbolizează modul în care greutatea folosită în mod inteligent poate transforma o sarcină dificilă într-una gestionabilă. În acest context, cumpăna fântânii devine o metaforă a felului în care oamenii își pot simplifica viața prin găsirea unui punct de echilibru, adaptându-și și modelându-și resursele la situațiile în fața cărora sunt puși.

   Cumpăna mai are și un al treilea sens, de altfel fiind sensul în care omul modern în folosește cel mai des în limbajul de zi cu zi, și anume acela de moment de răscruce sau de decizie critică. În momentele de cumpănă, chiar dacă poate nu mai suntem capabili să avem o viziune limpede, suntem adesea obligați de împrejurări să alegem între diferite opțiuni, să cântărim consecințele și să luăm decizii care ne vor influența parcursul vieții.

   Aceste momente sunt, de fapt, examene ale capacității noastre de a menține echilibrul și claritatea în fața incertitudinii și a provocărilor, căutându-ne resursele necesare de a continua să pășim pe drumul nostru, chiar dacă în jurul nostru este ceață. Astfel, echilibrul în viață nu este ceva ce se poate atinge o dată pentru totdeauna, ci echilibrul este despre a ne calibra constant busola interioară, fiind un proces dinamic, în continuă schimbare. Prin urmare, arta de a trăi echilibrat este, în esență, arta de a menține calea de mijloc, de a cumpăni cu înțelepciune fiecare aspect al vieții noastre, indiferent de cât de grele ar fi cumpenele pe care viața le pune pe umerii noștri.

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…