Cultura rămâne, indiferent de context și de epocă, una dintre ancorele durabile ale identității colective. Modul în care o înțelegem și o promovăm reflectă felul în care ne raportăm atât la noi înșine, cât și la comunitatea din care facem parte, pentru că nu vorbim doar despre o formă de divertisment, ci despre un spațiu interior care se construiește lent, prin gesturi mărunte și constante, printr-o relație reală cu tradițiile și expresiile creative ale locului.
De prea multe ori, cultura este prezentată ca un teritoriu inaccesibil, rezervat doar celor obișnuiți cu limbajul prețios al specialiștilor sau al instituțiilor, însă forța ei nu se naște din distanța pe care pare că o impune, ci din firescul cu care poate modela percepții, stârni emoții și crea continuitate între generații, pentru că identitatea culturală nu funcționează ca o etichetă, ci ca o memorie vie care se află în fiecare dintre noi.
Atunci când un om își cunoaște poveștile, istoria, când contribuie la păstrarea și dezvoltarea culturii spațiului în care se află, clădește repere și dobândește limpezime în raport cu propria existență. Această stabilitate vine din înțelegerea unui context mai amplu și din înțelegerea importanței trecerii dincolo de mundan și imediat, către rădăcinile a ceea ce ne face profund umani.
Cultura devine relevantă atunci când ajunge să fie trăită, când ne schimbă, ne fixează în noi sau ne mișcă, atunci când oamenii se pot recunoaște în ea fără să simtă că se adresează doar unor elite cu care nu au nimic în comun. Deschiderea pe care mulți oameni o au, în mod intuitiv, și care se vede în inițiative locale, în festivaluri mici, în ateliere pentru copii sau în proiecte comunitare, arată că identitatea nu se pierde, ci continuă să se consolideze, să creeze legături și să ofere sens.
Dacă vom privi cultura ca pe o resursă comună, ca pe un ideal pentru care trebuie să luptăm, ca pe o expresie naturală a felului în care existăm împreună, vom descoperi că ea nu are nevoie de piedestale, ci de oameni care să o lase să circule firesc, să o transmită mai departe și să o trăiască dincolo de prejudecăți, aparențe sau etichete.
Erica OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…




Facebook
WhatsApp
TikTok



































