TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Colecții și colecționari

   De-a lungul timpului, oamenii au fost atrași de ideea de a căuta, de a aduna și de a păstra obiecte cu valoare sentimentală, artistică, istorică sau materială. Probabil că, pentru mulți, colecționarea este mai mult decât un hobby, este o formă de expresie personală, reflectând o ordine interioară în obiectele exterioare, este un mijloc de conservare a culturii și a istoriei, o modalitate de a duce mai departe povești și trăiri.

Modelări-acuarelă, de Erica Oprea

   Fiind un fenomen atât de răspândit, atât în trecut cât și în prezent, ne-am putea întreba: ce îi determină pe oameni să devină colecționari? Fiecare colecție în parte are o motivație specifică pentru care ia naștere, care de cele mai multe ori nu este explicată printr-un singur mecanism, nu izvorăște dintr-o singură nevoie, ci prinde formă uneori chiar fără ca acel om să conștientizeze de ce simte acel imbold sau acea atracție către un anumit fel de obiecte.

Astfel, motivațiile din spatele colecționării variază de la o persoană la alta și depind mult de temperament, de experiențele de viață, de influența culturală a mediului de proveniență sau de încărcătura emoțională pe care o atribuim unor lucruri din jurul nostru. Pe cât de variați sunt oamenii, pe atât de variate pot fi tipurile de colecții pe care le putem întâlni și pe care, uneori, nici nu ni le putem imagina, având un caracter atipic și profund personal. Modul în care se constituie, procesul și conținutul acestora spun o poveste despre omul care le-a orânduit, despre tendințele lui, deciziile lui, capacitatea de a se atașa, de a găsi și de a imprima un sens, de a se căuta pe sine în obiectele de care se înconjoară.

   Unii sunt atrași de valoarea investițională a obiectelor rare sau a operelor de artă, fiind fascinați chiar de însăși dificultatea și provocările implicate pentru a intra în stăpânirea acelor piese. Alții sunt ghidați, mai degrabă, de dorința de a păstra o parte din trecut sau de a împărtăși o pasiune cu alții, dintr-un spirit de apartenență la o comunitate. Pentru unii dintre aceștia din urmă, împletirea acestor preocupări duce la colecționarea creațiilor populare, precum elementele de port sau obiectele tradiționale autentice. Există și colecționari care își dezvoltă colecții din nostalgie, reamintindu-și de copilărie sau de momente importante din viața lor, pe care le fixează în formă palpabilă, în jucării, în obiecte care au puterea de a evoca anumite stări emoționale sau anumite epoci, de a aduce aminte de oameni dragi a căror amprentă a rămas pe lucrurile care le-au aparținut. În acest mod, colecția devine un spațiu securizant, o formă de ordonare familiară într-un univers uneori haotic sau incert.

Nu de puține ori, alte preocupări puternice ale cuiva pot dicta și tipurile de colecții pe care ei vor avea tendința să le inițieze, acestea formându-se ca o extensie firească a preocupării dintâi. De exemplu, un pasionat de muzică poate ajunge să strângă în jurul său numeroase instrumente muzicale sau albumele preferate în format fizic, pe discuri de vinil sau în variante rare pe CD sau casetă audio. Un cititor avid poate deveni bibliofil, ajungând să caute ediții princeps, cărți cu autograf sau cărți obiect, forma căpătând o importanță aproape la fel de mare cu cea a conținutului iar, pentru un călător pasionat, colecționarea suvenirurilor poate însemna trasarea unei hărți palpabile a periplurilor sale.

   Fără îndoială, colecțiile pot avea un impact semnificativ atât la nivel individual, cât și la nivel social sau cultural. Pentru copii și adolescenți, contribuie la dezvoltarea cognitivă și emoțională, șlefuind capacitatea de a cerceta, de a selecta, de a ordona, deschizând apetitul pentru cunoștințe și informații legate de obiectele colecționate. În ceea ce privește cultura,  muzeele, de exemplu, sunt bazate pe colecții impresionante de artefacte istorice, științifice și artistice, care contribuie la educația publicului, la înțelegerea unor fenomene și la percepția identitară a unui popor. Dincolo de muzee, colecțiile personale pot ajunge să fie surse de inspirație pentru cercetători, artiști, istorici sau oameni de rând, oferindu-ne un imbold, la nivel de umanitate, să ne ducem mai departe poveștile, oricât de mici sau de mari ar fi. Într-o eră digitalizată, colecțiile rămân un mod tangibil de a păstra amintiri, de a celebra cultura și de a construi punți între generații.

 

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…