Ne aflăm la graniță, în fața unui nou început pe care-l scrutăm curioși, nerăbdători, cu speranțe sau poate cu oarecare suspiciuni. Ca în cazul oricărui moment de bilanț, suntem nevoiți să facem o serie de alegeri, să ne alcătuim un plan pentru ce urmează și să evaluăm cu sinceritate ceea ce tocmai s-a terminat. Cu bune, cu rele, cu lecții sau cu binecuvântări, e necesar să decidem ce bagaj luăm cu noi în călătoria în care suntem pe cale să pornim.
Pentru a începe o etapă, în mod necesar alta trebuie să se termine, fie că ne dorim aceasta sau nu, fie că suntem pregătiți sau nu pentru acest pas. Ideal ar fi să nu ne lăsăm în voia valurilor, ci să fim prezenți și activi în propriile vieți, pentru a avea un cuvânt de spus în curgerea evenimentelor, conștientizând ceea ce avem nevoie, ceea ce nu ne mai este de folos, ce avem de făcut și cum ar fi bine să acționăm. Cu siguranță, primul lucru pe care ar trebui să ni-l propunem este să nu mai așteptăm să vedem ce ne aduce noul an, ci să ne gândim ce aducem noi în viețile noastre în noul an, deoarece pasivitatea nu poate constitui niciodată o forță de schimbare. Nu putem modifica lucrurile care ni s-au întâmplat în anul care tocmai a trecut, dar este în puterea noastră să ne gândim ce să facem cu ele în intervalul de timp în care pășim.
Alegem să cărăm după noi resentimente, îndoieli, greutăți, deznădejde sau le transformăm, aproape printr-un proces alchimic, în înțelepciune care să ne fie folositoare de acum încolo, care să ne ajute să ne dezvoltăm? Atunci când ne mutăm dintr-o locuință în alta, facem curat printre lucruri și ne gândim ce alegem dintre toate câte am adunat. Unele sunt prețioase, cu încărcătură emoțională, unele ne mai sunt încă utile, însă altele trebuie lăsate în urmă, nefiind altceva decât balast care ne îngreunează pe drumul nostru. Așa ar trebui să procedăm și când ne mutăm dintr-un an în altul, să nu-l încărcăm cu toată greutatea trecutului, ci să lăsăm loc pentru noi momente, experiențe, bucurii și învățăminte, încercând să păstrăm ordine în acest templu al vieții noastre. Fiecare an pe care îl trăim e un dar pe care am avut șansa să-l primim, tocmai de aceea ar trebui să-l cinstim la adevărata lui valoare, să-l respectăm și să-i oferim locul și posibilitatea să ne surprindă.
Pentru a putea avea parte de această posibilitate, ne ajută să nu ne încărcăm desaga, în mod inutil, cu așteptări nerealiste de la viață, de la oameni, de la noul an. Cel mult, fiind singurul aspect asupra căruia suntem stăpâni, am putea să ne conturăm niște așteptări și obiective de la propria persoană, luându-ne timp și spațiu să ne clarificăm nevoile, dorințele, să fim atenți la noi, la ceea ce ne place și la ceea ce ne indispune, alegând să fim onești și să nu mai facem compromisuri, dar nici promisiuni pe care nu suntem în stare să le îndeplinim. Astfel, ne constituim un cadru care ne oferă stabilitate și o oarecare direcție, asigurându-ne că ne putem baza pe noi înșine, dar care ne lasă, în același timp, posibilitatea să fim deschiși în fața a ceea ce este nou și altfel, fie că vorbim despre trăiri și evenimente, fie că ne referim la un nou pas pe calea evoluției personale.
Să privim cu interes ceea ce va fi, să ne luăm în traistă câteva principii solide, învățăminte, amintiri de preț și să avem curajul să pășim pe acest nou drum cu îndrăzneală, curiozitate și cu inima ușoară. Sper ca, fiecăruia dintre dumneavoastră, noul an să vă aștearnă un răstimp de seninătate, împlinire și creștere, împreună cu multe clipe trăite din plin! La mulți ani!
Erica OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
