TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Câteva gânduri despre prietenie

A intrat în noul firesc al lucrurilor să fim înconjurați de numeroși prieteni, să fim mereu conectați la rețeaua aceasta de oameni aflată într-o continuă creștere, să împărtășim informații, impresii, să observăm și să ne lăsăm observați. Într-o eră dominată de digital, accentul se mută de la calitatea legăturilor către cantitatea acestora, iar aspecte precum numărul de followeri pe diferite canale devine un criteriu de validare socială. Treptat, se dezvoltă noi coduri de conduită pentru aceste medii, uneori preluate din lumea analogică, alteori adaptate, trunchiate pentru mediul online sau chiar create de la zero, concepute pentru a se încadra în specificul vieții de rețea. Cu cât există mai multe limitări în viața analogică, cu atât mai mult viața digitală devine o extensie a primeia, unde continuăm, dezvoltăm sau nuanțăm legăturile începute în mediul real.

Un desen de Erica OPREA

Având în vedere aceste coordonate în interiorul cărora ne plasăm, mai ales în contextul unei distanțări sociale apărute pe mai multe planuri, ies la suprafață întrebări legate de ceea ce mai poate însemna prietenia acum. Cu certitudine, încercarea de a formula o definiție cuprinzătoare și universal valabilă este o utopie, întrucât modul în care percepem acest subiect se modifică odată cu vârsta, cu experiențele de viață, dar și cu epocile pe care le parcurgem, atât ca individ, cât și ca umanitate. Dacă în școală vedeam prietenia ca fiind petrecerea unui timp (sau spațiu) cât mai mare cu una sau câteva persoane, pe criterii de simpatie neclar formulate, împărțind banca, drumul spre casă, camera în tabără, jucăriile sau antipatiile infantile, punând mare accent pe prieteniile absolute, de tipul cel mai bun prieten, cu trecerea anilor ajungeam să ne schimbăm viziunile și criteriile, dar și importanța pe care o acordam unei legături. Uneori, ele se răceau de la sine sau erau înlocuite cu altele, alteori schimbarea școlii sau a preocupărilor dovedeau că amiciția fusese mai mult una dictată de context. În timp, o parte dintre ele se cern, o parte rămân, ne facem prieteni la facultate, la serviciu, în grupuri mai largi, întreținem relații pentru a ne putea satisface, mutual, anumite interese. Ajungem să-i numim prieteni, în mod generic, pe cei din cercul de cunoștințe cu care ne întâlnim mai des, alături de care ne simțim bine la o bere sau la revelion. Câteodată ne mândrim că îl cunoaștem pe omul X, că am împărțit o masă cu Y sau că un fost coleg de școală a ajuns faimos. Traducând în termeni din online, faptul că o persoană cu o anumită reputație într-un domeniu sau altul ne oferă o formă de apreciere sau de reacție devine un eveniment, o formă de confirmare a existenței unei conexiuni, în sensul din ce în ce mai larg pe care l-a dobândit cuvântul în ultima vreme.

Dincolo de aspectul aparent benefic, aducător de satisfacție al chestiunii, cât de mult contează cantitatea de așa-numiți prieteni în viața unui individ? Mai exact, poate compensa popularitatea, multitudinea de legături absența unor relații încărcate de însemnătate? Poate ne-ar fi util să reflectăm asupra acestui subiect, în condițiile în care tendința actuală în materie de socializare frizează facilul, rapidul, accesibilul. Devin din ce în ce mai rare discuțiile interminabile, adânci, pe teme care mai de care mai diverse, dar și tăcerile complice, care nu se cer a fi umplute cu small talk, din simplul motiv că partenerii la tăcere se simt confortabil unul cu altul, înțelegându-se dincolo de cuvinte. E o binecuvântare să ai aproape oameni care să fie pe aceeași lungime de undă cu tine, să-ți continue firul gândurilor, propozițiile sau să te corecteze firesc, fără vreun disconfort sau resentiment într-una din părți. Unele prietenii nici nu au nevoie să fie numite ca atare, depășesc orice bariere de ani, de gen, de origini sau de distanțe, curg în mod natural, fără să aibă nevoie de confirmări sau fără să hrănească îndoieli. Într-o astfel de conexiune știi că celălalt este acolo, că poți împărți atât râsete până la urechi cât și lacrimi, că ai mereu câte ceva de învățat, că momentele în care unul are nevoie de timp pentru sine nu aduc răcirea legăturii, că te poți baza pe acel om. Mai mult decât atât, nu e loc de trădări, în ciuda oricăror contradicții sau distanțări care ar putea să apară.

Probabil că asemenea cuvinte par fanteziste, privind la modul în care am început să ne adaptăm relațiile la vremurile pe care le trăim. Renunțând la onoare, la delicatețea purtării cu celălalt, la considerație, am fărâmat fundația unor posibile prietenii durabile și profunde. Cu toate acestea, aleg să-mi păstrez optimismul și să-mi exprim, pe această cale, bucuria, recunoștința și prețuirea față de cei puțini și valoroși cu gândul la care am scris cuvintele de mai sus.

ERICA OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…

 

Distribuie:
corneliu radupopa USRPLUS

Regata Turbnobio

Valeriana Gurmand + Raiman

Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]

#Citeste si:



Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public
Flax Gopo
Webhosting Armand Media Star Sistems Security - Paza si protectie

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro