TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA – Alăturări

   Sunt unele cuvinte care par banale și sunt folosite cu lejeritate, dar care, atunci când sunt privite cu atenție, dezvăluie numeroase straturi de sensuri și trăiri, iar „echipa” este, fără îndoială, unul dintre acestea. A face parte dintr-o echipă nu înseamnă doar a face parte dintr-un grup oarecare, doar a te afla, la un moment dat, alături de alți oameni, ci presupune o legătură care se construiește și se întreține cu încredere, respect și cu înțelegerea profundă a drumului care se cere a fi parcurs împreună.

Alături-cărbune pe hârtie, 2016 – Erica Oprea

   Spiritul de echipă nu se reduce la a fi prezent fizic lângă ceilalți sau la a participa formal la un efort comun într-un context oarecare, ci presupune o doză consistentă de implicare și decizie, fiind o armonizare de pași și intenții, o potrivire de ritmuri și o calibrare constantă. Într-o echipă adevărată, individualismul se topește în noi, un noi care se naște din fibre nevăzute de susținere și loialitate, din disponibilitatea de a fi o mână de ajutor fără să ți se ceară și din capacitatea de a asculta cu răbdare, chiar și atunci când ai fi tentat să vorbești.

   A face echipă cu cineva înseamnă a fi dispus să privești în aceeași direcție, chiar dacă fiecare percepe diferit nuanțele imaginii pe care o are în față, să cauți același orizont și să îți găsești energia în pașii comuni. Uneori, acest lucru presupune să îți temperezi propriul ritm pentru a nu lăsa pe nimeni în urmă, alteori, să alergi mai repede atunci când ceilalți au nevoie de un imbold. E un echilibru fin între a-ți păstra unicitatea și a te lăsa modelat de dinamica grupului, între a dărui și a primi, între a fi un umăr de sprijin și a avea încredere să-ți așezi capul pe umărul celuilalt.

   Poate că cel mai greu moment pentru orice echipă este atunci când drumul devine anevoios, când apar obstacole neașteptate și când e nevoie nu doar de forță, ci și de un amestec atent între curaj și delicatețe. În astfel de clipe, unitatea nu se măsoară în cuvinte frumoase, dar goale, ci în gesturi concrete: în mâna care te ridică atunci când cazi, în pasul care se oprește să te aștepte, în privirea care îți spune, fără vorbe, „nu ești singur”, în siguranța nedefinită a lui împreună.

   Echipa nu este o întâmplare, ci o construcție în care fiecare aduce o piesă, o nuanță, un gând. Se formează din răbdare, din respect reciproc, din bucuria de a împărtăși reușitele și de a purta împreună greutățile. Și, odată ce ai simțit ce înseamnă cu adevărat să faci parte dintr-o echipă, vei căuta mereu acel sentiment, pentru că îți amintește de un adevăr simplu și puternic: deși poți merge singur, împreună poți ajunge mai departe.

 

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…