Adevărul este adesea considerat un concept absolut, un ideal fundamental, un far menit să lumineze calea înțelegerii corecte. Totuși, în practică, natura adevărului este mai complexă decât ceea ce putem cuprinde într-o simplă definiție. Considerat a fi concordanța între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă, adevărul poate fi perceput uneori ca ambiguu tocmai pentru că ne raportăm la acesta prin prisma subiectivității, prin prisma nuanțelor pe care suntem capabili sau înclinați să le percepem.
Adesea, adevărul este limpede și concret, ușor de identificat și de probat în fața unor fapte obiective. De exemplu, într-o ecuație matematică sau într-un experiment științific, rezultatul este fix, indiferent de cine îl analizează, dacă se respectă niște parametri agreați anterior. În aceste cazuri, nu există loc de interpretări – adevărul este un fapt indiscutabil și măsurabil.
Totuși, există și situații în care adevărul nu este atât de clar și, astfel, iau naștere multiple adevăruri, care corespund fațetelor problemei în cauză. În contexte istorice, sociale sau politice, acest adevăr devine o chestiune subiectivă, interpretabilă, care poate varia în funcție de perspectiva din care este privit, în funcție de sistemul de valori în care ne-am format și, uneori, el poate fi confundat cu dreptatea. De multe ori, ceea ce unii consideră drept adevăr poate fi contrazis de altă parte, iar a alege să sprijini una dintre aceste părți presupune, de fapt, o alegere de a te situa într-un anumit cadru de valori, principii sau simpatii. De exemplu, în discuțiile despre evenimente istorice complexe, fiecare tabără își construiește propriul adevăr, bazându-se pe argumente care sunt, adesea, influențate de prejudecățile, interesele și idealurile lor.
În astfel de situații, adevărul, respectiv dreptatea nu mai pot fi considerate concepte constante, ele ajungând să se adapteze în funcție de context, de emițător sau de receptor. Așa-zisul adevăr poate fi reinterpretat, distorsionat sau manipulat pentru a servi anumitor scopuri, iar cei care se află în mijlocul acestor conflicte de interpretare pot ajunge la concluzia că nu există un adevăr unic, ci mai multe adevăruri coexistente, fiecare având legitimitate în funcție de perspectiva adoptată. Mai mult, atât adevărul cât și percepția asupra sa pot fi influențate de interesele celor care îl promovează și care au grijă să dirijeze receptarea mesajelor comunicate. În politică, de exemplu, un discurs poate fi construit pe baza unui adevăr parțial, accentuând doar acele informații care susțin o anumită strategie. Adevărul devine astfel fluid, negociabil, modelabil în funcție de nevoile momentului și, mai ales, devine un adevăr alunecos.
În ciuda atâtor adevăruri și a atâtor oameni onești din jurul nostru care le rostesc adesea, adevărul, ca noțiune absolută, nu ar trebui să-și piardă niciodată valoarea și ar trebui să rămână un ideal la care să continuăm să ne raportăm cu toții. În mijlocul atâtor strategii de mistificare prin care noi, ca umanitate, ajungem să ne coborâm, adevărul ar trebui să rămână o axă sentrală, care să ne ajute să parcurgem un drum pe verticală, deasupra planului cuvintelor meschine.
Erica OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…
Facebook
WhatsApp
TikTok
