TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA

Săptămâna aceasta m-a inspirat dorul de răcoarea toamnei, trăită în veșminte de duminică într-o sală de teatru, cu oameni cu spirit viu în jur, dornici de a trăi, refugiindu-se departe de cotidian. O toamnă ideală, un teatru ideal, un decor ideal…

 

 

Un decor

 

Ți-am construit
un teatru, prieten
drag. Ți-l las în
semn de univers,

 

să-l stăpânești cum
doar o nălucire
o poate face, cu
simfonii în miez de
noapte și infinite
fantezii, acolo unde

 

ei nu îndrăznesc să
calce. Ne vom
chema, din când în
când, păziți de
frământările baroce
ale scenei, goliți

 

de orice teamă sau
suspin, trecând
prin straturi de iluzii,
către al nostru adevăr.

 

De ce am vrea ca ei
să ne-nțeleagă, să știe
să ne-asculte, prinzând
din zbor fărâme de
suflare, când noi am
construit o lume
din potopul lor?

 

 

Pasaj

 

Prin oglinzile diforme
te regăsești
schimbat, privindu-te
cu ochi sfredelitori
în alba scânteiere.

 

Ești dincolo de tot.
În urmă e lucirea
apei, în zări îndepărtate
e uitată nebunia
ce părea să-ți fie
unic sens și-acum,

 

doar tu, rămas un
stâlp al lumii tale,
te-nalți: în vis, în glas,
în libertate.

 

De sus, observi cum
umbra se destramă.

 

 

Ascuțimi

 

Am depășit orice hotar
al limitării, sunt
spirit alb, săgeată-n zbor
și lumea de sub
mine pare să se
rarefieze.

 

Se rupe cugetul
în două, răzbind prin ușile închise
ale minții, se șterge
orice urmă de tăcere,
căci vocea știe că
de-acum e plină.

 

Nu am nevoie de ovații,
de săli aprinse sau
de tact entuziast, ci
de o suplă potrivire
pe drumul ce va fi
și ce a fost.

 

Mi-e umbra plină de
culoare, mi-e litera
un deget ascuțit, ce
știe să traseze orizontul,
acolo unde mângâierile
nu mint.

Umbre – 2017, Erica Oprea…

 

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…