TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA ¬ Succesul – perspective

Nu de puține ori, folosim termenul de succes în dialogul cu ceilalți ca și cum pentru orice persoană această noțiune ar însemna același lucru. Prinși fiind în capcana frecvenței cu care este utilizat cuvântul în viața cotidiană, uităm că, în cazul unui asemenea concept, subiectivitatea își pune amprenta în mod semnificativ. Astfel, dacă ar trebui să alcătuim o definiție în urma unui sondaj de opinie, răspunsurile ar fi cât se poate de eterogene, reflectând întocmai perspectiva asupra vieții pe care o are fiecare om în parte.

Înainte de a vorbi despre succes, e necesară o autoanaliză amănunțită a principiilor și aspirațiilor pe care le avem, stabilind astfel ce înseamnă succesul pentru noi, cum anume încercăm să-l atingem și pe ce domenii ne focalizăm interesul. Alegerile pe care le vom face în acest sens vor fi dictate de acea definiție subiectivă pe care ne-am format-o, considerându-ne împliniți dacă am reușit să atingem anumite repere pe care ni le-am stabilit. Deși pentru majoritatea succesul constă în atingerea unui anumit nivel de bunăstare materială sau a unor scopuri precise în viața profesională, pentru alții a fi realizați înseamnă să aibă o familie fericită, o viață personală armonioasă. Mai sunt și cei a căror viziune asupra reușitei se referă la depășirea constantă a limitelor, dar și la acumularea de cât mai multe experiențe, cum ar fi călătoriile sau diferite activități sportive, culturale, care necesită consecvență și dăruire.

În funcție de acea definiție personală pe care ne-am format-o, putem avea tendința să ne concentrăm atât de mult asupra atingerii acelui tip anume de succes, încât să ajungem să neglijăm alte aspecte ale vieții, unele cel puțin la fel de importante precum țelul nostru principal. De exemplu, cei preocupați excesiv de muncă pot ajunge să-și neglijeze familia sau propria sănătate, uitând să acorde timpul necesar și acestor aspecte. În ciuda faptului că pot fi personificarea profesionalismului și a succesului în carieră, relațiile interumane și, în general  viața de după orele de program, pot fi nesatisfăcătoare sau pot apărea dezechilibre de diferite naturi în traiul și starea de bine ale acelor persoane. La polul opus se află cei care sunt dedicați până la extrem familiei sau cuplului, gestionând bine rolul de părinte sau de partener, dar având unele dificultăți în ceea ce privește profesia sau, în general, abilitatea de a-și asigura o independență financiară. Unii dintre aceștia nu ajung să-și atingă potențialul în acest sens, păstrându-și unele abilități sau calități în stare latentă, nedorind să consume din timpul dedicat celor de acasă. Cum ar fi, totuși, dacă am alege să privim succesul într-un mod mai complex?

Chiar dacă reușita în orice domeniu poate aduce o multitudine de împliniri pentru o persoană, succesul ar trebui să reprezinte ceva mai mult, ceva mai cuprinzător. Dincolo de a fi înțeles ca obținerea unor rezultate bune, cuantificabile, noțiunea ar trebui să definească mai mult decât alergarea pentru a atinge un anumit statut financiar sau, de ce nu, familial, în timp ce neglijăm alte aspecte care ar putea fi importante pentru noi. Viața este un întreg, un parcurs în cadrul căruia reușita dintr-un anumit domeniu este doar un factor care contribuie la dezvoltarea noastră generală. Până la urmă, o viață de succes ar putea fi considerată o viață echilibrată, în care să ne descurcăm armonios pe mai multe paliere și în care scopurile noastre să se alinieze în primul rând la propria autenticitate, înaintea oricăror tipare sau așteptări la nivel social. Ar fi bine să ne concentrăm, în primul rând, pe a deveni mai buni din toate punctele de vedere, mai buni prin raportare la noi înșine de ieri, făcând lucrurile nu ca să arătăm cuiva ceva, nu ca să luăm locul cuiva, ci ca sa ajungem la o stare de împlinire interioară, de mulțumire față de propria persoană. Pentru unii, acest succes se poate referi chiar și la a fi mai altruiști, mai concentrați pe ajutorarea semenilor sau, pur și simplu, pe a lăsa ceva în urma lor pentru ceilalți. Făcând un bine în domeniile în care se pricep, reușita acestora este încununată prin faptul că ajung să fie ținuți minte peste generații, schimbând destinele unor indivizi, unor comunități sau chiar soarta întregii umanități.

Cu toate acestea, sunt încă destul de mulți care confundă împlinirea personală și alinierea la sine cu scopurile egoiste prin care ajung să încalce libertățile, drepturile și echilibrul altor persoane. Nu poate fi vorba despre succes autentic, dacă acesta implică răzbunare, minciună, fărădelegi, călcarea peste cadavre și suferința celor din jur. Nu se poate înălța nimic trainic pe fundații putrede, în care lipsa de considerație și de umanitate reprezintă legea. Nu vor fi altceva decât castele de nisip. Tocmai de aceea, poate ar fi bine să ne gândim de două ori înainte de a atribui termenul de „om de succes” oricărei persoane lipsite de principii, de morală, propagând astfel concepția conform căreia este dezirabil să ajungem așa, indiferent de consecințe sau de victimele colaterale ale acestei așa-zise ascensiuni.

Modelele la care aspirăm sunt cele care vor ajunge să ne definească parcursul și viețile, atât la nivel de indivizi, cât și la nivel de societate. Ceea ce ne dorim, dar mai ales ceea ce facem, spune multe despre ceea ce suntem, așa încât ar fi folositor să ne luăm timp să reflectăm la ce reprezintă cu adevărat succesul pentru noi, care sunt coordonatele care ne trasează drumul și încotro vrem să ajungem. Există o ruptură între ceea ce credem că ne face fericiți și ceea ce ne face cu adevărat fericiți? Fericirea noastră înseamnă suprimarea fericirii altcuiva? În cazul acesta, poate e momentul să luăm o pauză și să regândim traseul, astfel încât să avem grijă să lăsăm ceva pozitiv în urma noastră, cum ar fi lucruri care să-i inspire pe alții, realizări, contribuții, amintiri, făcând locurile și clipele pe care le-am parcurs ceva mai bune decât erau înaintea noastră.

 

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…