TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA ¬ Oameni și spații

   Pentru fiecare dintre noi, ideea de locuință are diferite semnificații și nuanțe. Dacă am încerca să ajungem la o definiție, întrebând oamenii ce este o locuință, am primi răspunsuri cât se poate de variate, care ar oglindi personalitatea și modul de viață al celui întrebat.

   Pentru unii, spațiul de locuit are doar rolul unui refugiu, al unui adăpost, fiind un loc unde pot dormi, se pot hrăni și își pot depozita lucrurile. Adesea, un pat, un șifonier și ceva în care să-și prepare cafeaua sunt de ajuns. Aspectul estetic nu este neapărat relevant în cazul lor, cel funcțional fiind dominant, în funcție de acesta alegându-se obiectele și aranjarea lor în spațiu. Nu de puține ori, viețile acestor locatari se concentrează cu precădere în exteriorul casei, pot fi oameni activi cărora nu le place să stea prea mult într-un loc și care nu se pierd în lungi reverii sau în tabieturi. Uneori, pot fi percepuți ca un fel de nomazi, nestatornici care nu pot fi asociați cu ușurință unui spațiu sau altuia.

   În cazul celor preponderent extrovertiți sau dornici să impresioneze, casa e un locul în care primesc oaspeți și unul dintre mijloacele prin care își exprimă un statut sau o stare. Nu de puține ori, casa este mai mare decât e necesar în mod real, accesorizată în pas cu tendințele, cu accentul pus pe efect, dar, uneori lasă impresia de impersonal. Acest lucru poate fi cauzat de faptul că se acordă atenție mai degrabă aspectului vizual decât creării unui spațiu cu atmosferă de cămin.

   Pentru alții, casa este nucleul vieții lor, punctul central în jurul căruia se învârte totul. Acolo este locul în care își încarcă bateriile din toate punctele de vedere, refugiul trupesc și sufletesc după o zi grea sau neplăcută. Putem spune chiar că locuința devine o extensie a persoanei, reflectându-i întocmai pasiunile, starea de spirit, obiceiurile și preferințele. Acestea sunt casele despre care se spune că au personalitate, case care pot avea unele imperfecțiuni, care nu sunt neapărat standard, dar nici nu sunt sterile sau impersonale. Modul în care sunt așezate obiectele, câte sunt, de ce natură, care dintre camere este mai aglomerată, pot spune multe despre modul în care este cel care locuiește acolo. Pasionații de muzică au echipament dedicat sau instrumente muzicale, CD-uri, discuri sau casete, cei care iubesc artele vizuale au la vedere tablouri, statuete, desene, fotografii sau albume de artă, cei care preferă să gătească au o bucătărie echipată cu tot ce au nevoie, iar nostalgicii adună lucrușoare cu valoare sentimentală sau găsite prin cine știe ce anticariat sau în vreo situație surprinzătoare.

   Ordinea sau lipsa ei, caracterul auster sau haotic, prezența sau absența cărților din casă exprimă și ele ceva despre interiorul locatarului, deoarece avem tendința să ne înconjurăm de ceea ce suntem, de ceea ce ne reprezintă. Pentru această categorie de oameni, este o diferență considerabilă între casă și acasă. Lor, timpul petrecut acasă le produce o deosebită plăcere, le aduce tihnă, le hrănește energia și echilibrul. Acolo își formează anumite tabieturi, unele chiar ritualuri care devin o sursă de încântare cotidiană sau altele care sunt rezervate pentru anumite momente care se doresc a fi speciale. Tot acolo creează, scriu, cântă, vizionează filme, citesc sau pur și simplu visează, savurând simplul fapt de a fi în acel loc. Într-o astfel de locuință, chiar și amenajarea și punerea lucrurilor la locul lor se transformă într-o activitate reconfortantă, deoarece atunci când omul își face ordine în casă, ajunge să-și ordoneze propriul sine. Ceea ce este remarcabil într-un astfel de spațiu este că locatarul ajunge să-și pună amprenta atât de mult pe acea casă, încât ea ajunge să-i poarte încărcătura chiar și în lipsă, împrumutând și reflectând câte ceva din personalitatea și caracterul acelei persoane.   Până la urmă, acela e locul în care astfel de oameni sunt cu adevărat autentici.

   Indiferent de categoria în care ne-am încadra, de preferințele pe care le-am avea, rolul unui interior ar trebui să fie acela de a ne fi refugiu din toate punctele de vedere, de a hrăni o energie pozitivă, de a ne aduce calmul și echilibrul în gânduri, în acțiuni și comportamente. Prin urmare, important nu este să locuim într-un spațiu mare, opulent, ci într-unul confortabil și autentic, în care să ne găsim liniștea, să oferim grija necesară nevoilor noastre și să fim noi înșine.

 

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…