TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA ¬ Decăderea jurnalismului

Cândva o profesie respectată și râvnită, jurnalismul și-a pierdut multe din trăsăturile de odinioară, devenind doar o umbră distorsionată a ceea ce a fost cândva, adesea lipsit de limite, rigori și onoare, folosind orice mijloace pentru a-și atinge scopul. De ce s-a ajuns aici? Se mai poate face ceva?

   Ca în cazul altor domenii de activitate, și acesta a fost nevoit să se adapteze vremurilor și schimbărilor de natură socială, politică și tehnologică, încercând să-și păstreze relevanța și dorind să păstreze viu interesul cititorilor. Ceea ce au înțeles greșit, însă, jurnaliștii este că acest lucru nu trebuie realizat cu orice preț, ci într-un cadru în care să ne păstrăm umanitatea, compasiunea și empatia. Facem spectacol din viețile private ale unor oameni, din căsniciile nefericite, din dramele sau traumele unor persoane, din moartea altora. Mulți nu mai știu ce înseamnă decența acordată unui defunct, respectul pentru cei apropiați care sunt în doliu, așa că se ajunge la răscolirea unui trecut inevitabil uman, se încearcă să se facă public testamentul, să fie dezvăluiți moștenitorii sau să se scoată la iveală secrete ascunse. De unde această curiozitate nestăpânită, această dorință de a face public ceea ce este privat, de parcă ar servi vreunui scop real?

   Din păcate, vina nu o poartă doar cei care practică această profesie, ci, în egală măsură, și cei care consumă un astfel de divertisment de joasă speță, deoarece publicul este cel care generează ratingul sau traficul de care e nevoie ca aceste știri să dobândească încasări. Dacă cititorii nu ar fi părtași la această tranzacție de interes, dacă ar alege să ignore pseudo-informațiile prezentate de pseudo-profesioniștii știrilor, cercul nu s-ar închide. Bineînțeles, este nevoie de un public vigilent, atent la toate tacticile puse în aplicare de canalele de (dez)informare, deoarece acestea nu sunt deloc puține: titluri bombastice, exagerate, care te îndeamnă să dai click pe un link sau să continui să asculți ceea ce se va prezenta la televizor. Suntem avizi după senzațional, după scandalos, iar „jurnalismul” știe să exploateze fiecare aspect al acestei slăbiciuni umane, al bunei credinței sau al naivității. Nu se mai ține cont de vreun cod moral, de vreo limită de bun simț, de decență sau de maniere, se face orice ar putea servi interesului financiar sau de putere, prin orice mijloace. Cum ar sta lucrurile dacă s-ar schimba perspectiva și s-ar alege ca interesul să fie informarea genuină a cititorului, transparentă și realizată cu respect, astfel ducând la îndeplinire și un proces de educare a publicului?

   Bineînțeles, ar fi nedrept să generalizăm și să afirmăm că tot jurnalismul este compromis, că nu mai există forme de jurnalism demne de luat în seamă sau reprezentanți onorabili ai acestei profesii. Dacă ar fi așa, ar însemna să nu mai avem jurnalism de investigații autentic sau jurnalism cultural, care se află printre pilonii unei societăți echilibrate, care aspiră la mai bine. Primii ne ajută să îndrăznim să privim adevărul în față, să-i dăm la o parte pe cei care fac abuz de putere, care plagiază, care nu-și duc la îndeplinire atribuțiile, care sunt corupți sau care au o moralitate îndoielnică, dar se ascund sub masca pioșeniei. Prin ei, noi, ca public, învățăm să trasăm limite și să spunem NU atunci când este cazul. Prin jurnalismul cultural putem vedea dincolo de realitățile imediate ale vieții de zi cu zi, deschizându-ne o cale prin care să ne construim niște repere și o identitate, ne permite să privim spre idealuri care ne-ar putea face mai buni. Ce alegem să consumăm?

   Nu vom putea schimba nimic până când nu înțelegem că relația publicului cu industria știrilor (sau cu orice altă industrie media, în general) este asemenea economiei de piață: cererea și oferta sunt interconectate și interdependente. Până nu învățăm ce să cerem, cât și cum să cerem, nu vom putea influența ceea ce primim. Noi suntem cei care ne mulțumim sau nu un anume standard și tot noi suntem cei care sunt dispuși să plătească prețul. Ce alegem să cerem?

ERICA OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…