TABLETA DE DUMINICĂ – Erica OPREA ¬ „Arta” generată de inteligența artificială

   Una dintre cele mai recente „revoluții” în materie de tehnologie și artă este arta generată de către inteligența artificială. Este unul dintre lucrurile cu o popularitate crescândă în momentul de față, internetul fiind inundat de astfel de imagini, oamenii sunt curioși, descarcă și plătesc aplicații pentru a încerca ce-l mai nou trend. Dincolo de acest caracter inovator, numeroase probleme ale mentalității societății contemporane ies la suprafață din cadrul acestui nou fenomen.

   În primul rând, se poate vorbi despre o abandonare a eticii prin prisma ignorării dreptului de proprietate intelectuală. Imaginile generate prin AI sunt create pornind de la o bază de date enormă, conținând lucrări digitale sau tradiționale în diferite stiluri și tehnici. Problema este că această bază de date nu este creată din lucrări pentru care autorii lor și-au dat acordul, ele fiind preluate de pe internet fără vreun drept legal. În plus, atunci când ele sunt folosite ca punct de pornire în acest proces de generare, artiștii care au creat lucrarea originală nu primesc niciun fel de câștig de pe urma utilizării creației lor, nu primesc procentaj din drepturi de autor. Acest lucru este cu atât mai problematic cu cât, în general, cele mai populare aplicații sau programe în acest sens sunt plătite de către utilizatori. În acest caz, dacă de pe urma imaginilor create prin programele AI, creatorii programelor beneficiază din punct de vedere financiar, iar autorii materialelor sursă nu, nu este aceasta o formă de furt, în sensul cel mai propriu? Dacă în cazul pieselor muzicale există reguli și sancțiuni pentru folosirea fără drept pe internet, pentru arta vizuală limitele sunt mult mai diluate.

   O altă problemă vine dintr-o mentalitate destul de veche, aflată actualmente, totuși, într-o oarecare schimbare, conform căreia tot ce se află pe internet poate fi descărcat și utilizat fără limite, indiferent de cine are drept legal asupra acelui conținut media: imagini, filme, muzică, cărți în format electronic. În ultima vreme, în cazul filmelor, muzicii, ebook-urilor și chiar și în cazul jocurilor, s-a normalizat ideea de a plăti un abonament de acces sau o achiziție, însă în cazul imaginilor nu ni se pare că e vreo problemă dacă descărcăm creația cuiva și o printăm pe un tricou, de exemplu, pentru simplul fapt că putem. Diferența etică este că, deși putem face un lucru și ne este la îndemână, nu înseamnă că suntem îndreptățiți în mod automat să-l facem. Ar trebui să ne gândim la toate implicațiile, la toată munca și resursele investite pentru ca un obiect, chiar și unul digital, să se afle în fața noastră, la un click sau la o atingere distanță.

   De aici se naște o altă chestiune, și anume conștientizarea efortului necesar pentru realizarea unui material creat de o persoană, prin mijloace tehnologice digitale. Dacă un lucru este făcut prin intermediul unui computer, acest lucru nu înseamnă că el apare în mod automat, prin apăsarea unui buton, ci sunt necesare numeroase ore de execuție și ani de învățare a programelor și instrumentelor cu care sunt create aceste imagini. Așa cum un creion sau o pensulă nu dau naștere singure unei picturi, nici calculatorul nu dă naștere singur artei sau graficii digitale. Tocmai de aceea, efortul ar trebui recunoscut din toate punctele de vedere, dacă alegem să ne folosim într-un fel sau altul de creația cuiva: în primul rând, trebuie să i se ceară voie și să i se acorde credit autorului, în al doilea rând ar trebui să i se respecte dreptul de autor și din punct de vedere material. Odată cu apariția imaginilor generate prin inteligență artificială, se înrădăcinează și mai mult mentalitatea conform căreia dacă ceva e digital, se obține facil și nu ar trebui să coste mult. Paradoxul este că mulți consideră arta digitală creată de o persoană ca fiind prea scumpă, dar nu se sfiesc să plătească 5$ pentru un program care produce imagini care imită creația umană. Diferența majoră este următoarea: omul poate crea prin orice mijloace, și fără un calculator, însă inteligența artificială nu poate funcționa dacă nu învață în prealabil niște modele de imagini făcute de om, dacă nu se folosește de impresionantele colecții de artă de pe internet. Întrebarea este: pot fi considerate artă imaginile generate de AI, chiar dacă arată a artă? Personal, în ciuda aspectului convingător poate, cred că fără intenția artistică și fără implicarea unei persoane, nimic nu are dreptul să fie numit artă.

   Să ne gândim de două ori înainte să ne grăbim să ne aliniem ultimelor trenduri și să încercăm tot ce este nou pe piață, investind în ceva atrăgător, dar neautentic. Acest fenomen reflectă cu exactitate tendința noastră spre consum, vrând să avem parte de lucruri multe, de slabă calitate, ieftine și obținute rapid, dar care ne permit să fim în pas cu moda. Poate, la un moment dat, vom realiza cât de prețios este efortul uman, emoția reală pusă într-o lucrare, dar și câte sentimente poate trezi arta făcută de om pentru om. Arta nu e nici investiție, nici strălucire, ci este trăire. Tocmai de aceea, niciun instrument, oricât de avansat, nu va putea înlocui vreodată, pe deplin, conștiința creatoare umană.

 

Erica OPREA e absolventă a  UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…