Săptămâna aceasta m-a inspirat muza să scriu versuri, m-am gândit că nu e rău dacă sparg puțin ritmul tabletelor…
Solar
Ți se strecoară
o caldă umbră printre
stări și chipul ți se
modelează în jurul
unui zâmbet, iar tu,
cu ale tale cristaline căutări,
îți lași să cadă
anii de pe umeri.
Nu mai contează ce
a fost sau ar fi fost, ci
ochii mari, scânteietori,
scrutează orizonturi
nevăzute, cu nerăbdarea
ce părea uitată în
vechile cutii cu jucării.
Ți-e soare și, de-acum,
mâine devine un perpetuu azi.
Reliefuri din interior către afară
Deschizi ochii
și-ți pare că ai învățat
să vezi acum, ca prima oară,
și să te bucuri că ești tu, în tine.
Ce stranie, fericită întâmplare,
să ți se dea aceste mâini și oasele
ce-ți poartă trupul, ca pe o tușă
de culoare pe o pânză, să simți,
să știi și să te-ncânte
că mai ai atâtea de știut, atâta
muzică de prins pe piele, atâția
albi fiori de adunat. Ești tu
și asta e cea mai mare
binecuvântare, să vezi o lume
așa cum nimeni n-o percepe,
să o îmbraci în nuanțe și-n aprige
cuvinte ori în catifelate formulări.
Ți-e zi, ți-e răsărit, pulsație
viața asta, ți-e cursă lungă spre
propria fericire și, indiferent
unde te-ar duce drumul,
e doar o cale de-a mai strânge
în tine un peisaj.
Erica OPREA e absolventă a UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, e un talentat artist plastic, care transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de „Carabella”…