TABLETA DE DUMINICĂ: Costinel STĂNILĂ – Raze de optimism

 

Zilele acestea trec printr-o perioadă optimistă în ceea ce privește viitorul educației. De o vreme observ cum mai apare câte o rara avis în peisajul educațional care îmi dă speranțe. Cu ocazia începerii anului școlar am avut ocazia să discut, preț de câteva minute, cu directorul unei instituții de învățământ. Mă așteptam să mă întâlnesc cu obișnuitul clișeu al omului deja plictisit de rutina de ani de zile, trecut prin ciurul și dârmonul birocrației plictisitoare a fiecărui început de an școlar. Surprinzător însă, am fost întâmpinat de o mână de om, căruia ți-ar fi fost teamă să îi pui în brațe o sacoșa mai mare, d’apoi managementul unei instituții. Trecând peste șocul initial, mi s-a confirmat că buturuga mică poate răsturna carul cel mare: în ciuda fragilității aparente, mi s-a dezvăluit o persoană foarte hotărâtă și determinată să construiască ceva sănătos. Nu i-am zărit în privire, atitudine și comportament nici o urmă de mizerie de orice fel – așa cum din păcate se poate vedea atât de des în jurul nostru la orice nivel. Mi-a explicat calm și senin intențiile manageriale ale admiterii ce urma să aibă loc, mi-a confirmat că are și o echipă care are ambiția și competențele de a face ceea ce și-au propus, conștientizând în același timp că nu este toată pădurea verde. Mi-a plăcut acest om tânăr, mi-au placut flăcările din privirea lui și ambiția cu care privea viitorul. Mi-a transmis și mie acea încredere și după vreun sfert de oră am părăsit biroul cu senzația că ies dintr-o citadelă în care adevărul și profesionalismul chiar prevalează.

Timpul a trecut și urma repartizarea elevilor – iarăși emoții: era frumos acolo sus, dar cine știe peste cine dăm până acolo? Iarăși surpriză: lecțiile practice urmau sa fie îndrumate tot de un “pui de om” – oare va putea ține în frâu micul tazmanian pe care încerc să-l cizelez? Din fericire, și în cazul domnișoarei profesoare actul pedagogic este susținut de acea latură umană care transformă cadrul didactic într-un anume fel de părinte, conferindu-i acestuia iscusința de a canaliza energiile copilului către armonie.

Cu profesoara de teorie nu am ocazia să interacționez direct din caza programului. Cu puțin timp în urmă însă, copiii au fost invitați să participe la un concurs național iar de această dată contextul a făcut în așa fel încât să petrec mare parte din acea zi cu dânsa. Am fost din nou plăcut surprins să descopăr un om frumos, un dascăl nativ, cu chemare, cu pasiune pentru munca pe care o face și, mai ales, pentru copii. Tot o persoană tânără, tot un profesionist încercând să creeze profesioniști, însă plecând de la potențialul si vocația copilului. Dacă în alte părți unii profesori se bazează pe volumul muncii, aici cartea pe care se joacă este calitatea. Dacă în alte părți se forțează o ieșire participare numeroasă la un concurs, spectacol, aici se inițiază plăcerea copilului de a face ceva frumos, potrivit naturii sale. Și nu este o școala privată, nici finlandeză – sunt oamenii nostri: români!

Ce au oare în comun acești oameni? Sunt tineri, sunt profesioniști și au visuri frumoase! Cred ca este un start bun acolo, de aceea sunt optimist pentru ziua de maine – acolo! Poate vom reuși, cândva, și aici, dincoace…

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro