Specia umană s-a rafinat, chipurile, de-a lungul timpului, ajungând să stăpânească de la foc, în faza incipientă, până, mai recent, la controlul atomic. La început au fost necesități de supraviețuire, trăind laolaltă și pe acelasi nivel cu alte ființe și plante cu care coabitam armonios pe acest Pamânt, însă, ulterior, ni s-a părut nouă că suntem mai cu moț și că doar vânătoarea nu ne mai este suficientă, așa că am început să ne preocupăm de așa-zisa zi de mâine și să ne strângem pe lângă casă ba o găină, ba o capră, ba un porc, sau să ne supunem încet încet ba un cal, ba un lup, etc..
O vreme a fost încă binișor, căci omul încerca să-și țină în ogradă doar ce-i era necesar să trăiască lui și familiei, însă, tot cu timpul, unii au constatat că necesitățile – sau de fapt dorințele și poftele – le cresc peste măsura necesității imediate, așa că și-au extins domeniul și volumul cuceririlor. Cât timp epoca modern-industrializată nu și-a faăut loc, încă lucrurile mai erau sub control: asemeni animalelor salbatice care își dispută teritoriul, oamenii le-au urmat exemplul și s-au luptat între ei pe principiul “să moară vecinul sa-i iau capra” (deci nu e ceva nou, cum – greșit – se vehiculează).
Ulterior însă, complementar și creșterii populației umanoide, spațiul sălbatic, natural s-a restrâns și specii întregi au dispărut. Așa, în neant… “Așa a vrut Dumnezeu”… Noi nu am avut nimic de-a face cu asta, nici usturoi n-am mâncat nici gura nu ne miroase. Ba mai mult de-atât, ne batem cu cărămida-n piept că am fi chiar protectorii naturii: noi plantăm pomii (oare cum Dumnezeu or fi existat înainte să-i plantăm noi?!?) noi creăm condiții mai bune de trai animalelor/păsărilor pe care le creștem (altfel le-ar fi păpat ursul și vulpea prin pădure – mâncate de noi, parcă e alta trecerea “dincolo”, nu?)… Cam singurele animale rămase pe lume sunt cele pe care le-am subjugat sau cele care au învățat să fuga la sunetul pașilor noștri.
În alt registru, omul se retrage des în…. natură. Vrea inconștient să se întoarcă la origini, în pădure, la aer curat… Păi cum se poate mai bine decât la un grătar? Și ce e rău în asta? Lemnul/cărbunele ars e natural, fumul la fel, carnea, micul… Da, dar să vezi ce rămâne după: pungi după pungi, caserole peste caserole, sticle, pet-uri… Acum zice-se că nu ar mai fi voie – s-o vedem și p’asta!
Mai mult: omul modern e… bio: caută carne bio, fructe bio, legume bio, eventual fără sâmburi, că se-nneacă – cum o fi crezând el că se înmulțesc plantele astea – bio – fără să aibă sâmburi, nu știu, dar na, nu-s biolog, or fi știind ei mai bine – poate ne luminează și pe noi, aștialalți, cineva. Nu mai comentăm naivitatea omului bio-modern, care, în inconștiența sau dezinteresul lui, mai crede că există în supermarket ceva natural atâta timp cât imensa generalitate a semințelor sunt hibride, seminte care produc plante care alimenteaza animalele acelea bio…
Se pare că într-un final suntem condamnați iar sfârșitul ni-l vom găsi prin implozie. Restrângându-ne, ca oameni, la din ce în ce mai puțin, în ciuda tendinței de a acumula din ce în ce mai mult, natura își va cere în ultimă instanță dreptul la viață, suprimând elementul cel mai neadaptat – iar în curând, dacă nu deja, acesta va fi omul.
Facebook
WhatsApp
TikTok
