TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – Valley of Tears. Valea lacrimilor…

Valley of Tears este o miniserie de televiziune israeliană, regizată de Yaron Zilberman, bazată pe un scenariu de Ron Leshem și avându-i ca protagoniști pe Aviv Alush, Joy Rieger și Lior Ashkenazi. Dezvoltarea serialului a durat aproximativ un deceniu, iar filmările acestuia s-au desfășurat pe parcursul a 52 de zile, începând cu 21 iulie 2019. Primul episod al primului sezon a fost difuzat de HBO Max la 12 noiembrie 2020.

   Serialul prezintă bătăliile din Războiul de Yom Kippur, primul sezon fiind axat pe frontul de nord al războiului, iar un al doilea sezon este axat pe războiul din Liban din 1982 și se pare că este în curs de filmare începând cu martie 2022. Serialul a fost descris ca fiind unul dintre cele mai scumpe seriale de televiziune din Israel, cu tehnologii avansate folosite pentru a recrea bătăliile, inclusiv Bătălia din Valea Lacrimilor, iar costul fiecărui episod ajungând la un milion de dolari.

   Serialul începe cu data de  6 octombrie 1973, când a izbucnit Războiul de Yom Kippur, momentul când statele arabe conduse de Egipt și Siria au lansat o invazie surpriză și aproape au învins Israelul. Povestea este spusă din perspectiva a trei personaje, aruncate în mijlocul războiului ale cărui efecte creează distrugere indiferent de învingător. Războiul a izbucnit de ziua de Iom Kipur (Ziua Ispășirii, cea mai importantă zi de post evreiască), printr-un atac surpriză conjugat egipteano-sirian, forțele atacatoare traversând liniile de încetare a focului din Peninsula Sinai și, respectiv, de pe platoul Golan, teritorii cucerite de Israel în Războiul de Șase Zile (1967).

   Egiptenii și sirienii au avansat în primele 48 de ore, după care situația militară a început să se schimbe în favoarea israelienilor. După a doua săptămână de lupte, sirienii fuseseră scoși definitiv din zona platoului Golan. În sud, în peninsula Sinai, israelienii au lovit la punctul de joncțiune a două corpuri de armată egiptene, (Armata a II-a și Armata a III-a) traversând canalul Suez (vechea linie de încetare a focului), încercuind o întreagă armată egipteană, chiar în momentul în care intra în acțiune rezoluția de încetarea a focului a ONU.

   Războiul a avut numeroase implicații pentru multe națiuni. Lumea arabă, care fusese umilită de înfrângerea categorică a coaliției egipteano-siriano-iordaniene din timpul Războiului de șase zile, s-a simțit răzbunată de seria de victorii de la începutul războiului. Acest sentiment a deschis calea către procesul de pace care avea să urmeze(, ca și spre liberalizările care au urmat, precum așa-numita infitah, „politica egipteană a porților deschise”. Acordurile de la Camp David, care au fost semnate la scurtă vreme după aceea, au dus la normalizarea relațiilor dintre Egipt și Israel și la recunoașterea, pentru prima oară de către un stat arab, a Israelului. Egiptul, care se distanțase deja de Uniunea Sovietică, a părăsit după acest moment definitiv sfera de influența sovietică.

   Și cred că scriu indirect despre un final previzibil. Am spus mereu despre evrei că sunt un popor extraordinar: cu cel mai mic coeficient de analfabetism funcțional din lume, o democrație încă vie și cu cea mai eficientă armată formată atât din bărbați, cât și din femei. La urma urmei evreii au păstrat serviciul militar obligatoriu. Liderul statului Israel era Golda Meir. Ea a fost prima femeie din Israel și a treia din lume care a ocupat funcția de șefă de guvern. Golda Meir a condus Israelul și în ultimii ani ai Războiului de uzură. În anii 60, când multe state pe care le considerăm astăzi moderne nu ar fi conceput ideea ca șeful statului să fie o femeie…

   Și mai cred că starea de război îi ține puternici și atenți să nu se mai întâmple un holocaust,

iar modul în care privesc lucrurile la nivel de politică de stat o să îl găsiți într-un film cu zombie. Filmul se numește World War Z și în rolul principal este Brad Pitt. În film este o scenă ce se petrece în Ierusalim, în care un ofițer superior al Mossad–ului îi povestește personajului principal despre teoria celui de-al zecelea om. Această teorie susține că dacă nouă analiști ajung la aceeași concluzie, trebuie să existe un al zecelea care să caute dovezi sau argumente pentru o concluzie diametral opusă. Nimeni nu a crezut posibil holocaustul și totuși s-a întâmplat.

   Și ca să înțelegeți de ce cred că deznodământul celor ce se petrec in zilele noastre este absolut previzibil și nu este o lebădă neagră, am adunat din presa anilor 70-80 și dintr-o carte de istorie de după 2000 câteva date. Astfel, în afară de Egipt, Siria, Iordania și Irak, alte câteva națiuni arabe au fost implicate în războaie, asigurând arme sau bani combatanților. Suma acestor ajutoare este necunoscută. Arabia Saudită și Kuweitul au oferit anumite ajutoare financiare și au trimis o forță simbolică să participe la lupte. Marocul a trimis trei brigăzi pe front. Palestinienii au participat, de asemenea, cu trupe la lupte. Pakistanul a trimis pe front 16 piloți militari. Din 1971 până în 1973, Muammar Gaddafi, liderul Libiei, a trimis avioane de vânătoare Mirage și a oferit aproximativ 1 miliard $ pentru finanțarea războiului. Algeria a trimis escadrile de avioane de vânătoare și bombardament, brigăzi blindate și zeci de tancuri. Tunisia a trimis peste 1.000 de soldați care au lucrat pentru armata egipteană în Delta Nilului, iar Sudanul a trimis 3.500 de soldați. Radio național a afirmat că Idi Amin a trimis soldați ugandezi să lupte împotriva Israelului. Cuba a trimis, de asemenea, aproximativ 1.500 de soldați, tancuri și elicoptere care au fost angajate în lupte împotriva armatei israeliene.

   Recomand să vizionaţi acest serial!

 

Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… „Carabella” târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…