Mai sunt bune la ceva basmele și miturile? Aceasta-i întrebarea… Viaţa de toate zilele a omului se poate promova ca magie culturală, spunea Vasile Lovinescu. Zilele acestea am tot citit despre noua ecranizare a basmului Albă ca Zăpada și cei șapte pitici. Nu am văzut ecranizarea și nu pot să o critic. În context, am zile în care mă cred comentator de film, așa, spre critic, dar asta este o altă poveste.
Am să fac o singură mențiune despre film: dacă regina cea rea este Gal Gadot, în contextul socio-politic actual, se putea găsi o actriță mai frumoasă ori, cel puțin mai expresivă, decât Rachel Zegler. Îmi pare rău, dar trebuie să menționez că lipsește antiteza… La urma urmei, din punctul de vedere al psihanalizei, Albă ca Zăpada și regina cea rea și fără nume sunt fețele aceleiași femei, așa ca un fel de Ianus (este zeul roman al uşilor, pragurilor, al alegerilor şi al începuturilor şi al sfârşiturilor).
Dar astăzi nu scriu despre acest basm, ci mi-am propus să scriu despre mai mulți autori de literatură, creatori autentici de conținut și constructori de poveste. Am încercat să mă documentez despre basmele fraților Grimm și, cum sufăr de Tsundoku, am găsit în bibliotecă o mulțime de cărți pe care doar le-am început. Unele dintre ele sunt cumpărate pentru că am citit alte cărți ale aceluiași autor, altele le-am achiziționat în momentele de „vânătoare” de cărți, stilouri sau timbre.
Prima carte pe care am luat-o din biblioteca este scrisă de Marie-Louise von Franz. Autoarea s-a născut în Germania, la München, în familia unui baron austriac, dar și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Elveția. În 1933, l-a cunoscut pe C.G. Jung, la vârstă de 18 ani, și i-a fost cel mai apropiat colaborator, până la moartea acestuia. Doctor în limba latină medievală la Universitatea din Zürich, a realizat traducerea unor texte alchimice medievale, ajutându-l pe Jung în studiul său asupra alchimiei, în schimbul ședințelor de psihoterapie și al formării sale că analist. A preluat mesajul operei lui Jung la un nivel foarte personal și a căutat să îl transmită mai departe și să îl dezvolte, fără a fi o adeptă oarbă a concepțiilor marelui psihiatru elvețian. Din contră, von Franz a lăsat o moștenire proprie în psihologia analitică, formată din nenumărate scrieri și analize. Cartea pe care am ales-o pentru documentare am citit-o mai demult și se numește Interpretarea basmelor, a apărut la Editura Trei în 2019. Vă mai recomand să citiți și: Visele și moartea, Alchimia. Introducere în simbolism și psihologie, Omul și simbolurile sale (în coautorat cu Aniela Jaffe, Jolande Jacobi, Joseph L. Henderson și Carl Gustav Jung ) și Problema Puer Aeternus.
A doua carte aparține franțuzoaicei Annick de Souzenelle. Este autoarea a numeroase cărți despre spiritualitate. Cercetările sale sunt inspirate de spiritualitatea cabalistă, psihologia jungiană și filologia ebraică. Este specializată în studiul tradiției ebraice și al Bibliei, pe care le analizează în special. Ea crede că există în civilizația iudeo-creștină un cult al suferinței și sacrificiului și pledează pentru abandonarea opoziției morale dintre bine și rău în favoarea unei percepții a „nerealizatului” și a „realizatului” și a unei căi spre împlinire. Cartea ce a prezentat interes în documentarea basmului și mitului este Marea întoarcere. Genealogia lui Adam. Simbol și interpretare pentru omul modern. Vă recomand să mai căutați și următoarele cărți de această autoare: Egiptul interior sau cele zece plăgi ale sufletului, Oedip interior, Mergi spre tine însuți, Vocația Divină a Omului și Simbolismul corpului uman. Annick de Souzenelle a împlinit 101 ani, luna aceasta.
Fiica mea mi-a amintit că, în analiza unui asemenea basm, nu trebuie să lipsească Clarissa Pinkola Estés. Aceasta este o scriitoare americană și psihanalistă. Cartea pe care o am în bibliotecă și pe care am redeschis-o, căutând un răspuns, este Femei care aleargă cu lupii. Povești și mituri ale arhetipului femeii sălbatice. Editura Niculescu a (mai) tradus următoarele cărți de aceeași autoare: Femei care alearga cu lupii. Povesti vindecătoare. Darul povestirii. Grădinarul credincios și Eliberează femeia puternică. Dragostea imaculată a Sfintei Fecioare pentru sufletul neîmblânzit.
O analiză din cât mai multe unghiuri trebuie să treacă și pe la Joseph John Campbell. Cartea aleasă este Miturile care ne învață să trăim. Campbell a fost un cercetător al miturilor și religiilor, scriitor și orator american, cunoscut pentru lucrările sale în domeniile mitologiei comparate și ale religiei comparate. Opera sa este vastă, acoperind multe domenii ale experienței umane. Filosofia sa este, adesea, sintetizată de îndemnul „Urmați fericirea voastră” sau „Căutați-vă fericirea”.
În bibliotecă mai am: Eroul cu o mie de chipuri, Istoria și legendele Sfântului Graal. Simbol, magie și mister în miturile arthuriene, (citite) și Căi ale fericirii. Mitologie și transformare personală (doar răsfoită). Pândesc să se ieftinească și să le cumpăr cărțile din seria Măștile zeului.
Analiza perspectivei actuale trebuie trecută și prin filtrul lui René Guénon, așa cum o descrie el în Criza lumii moderne. Guénon a fost un filosof și un gânditor francez ce a adus contribuții importante în studiul mentalității tradiționale, metafizicii, ezoterismului, simbolismului și ritualurilor de inițiere. După ce a experimentat, de-a lungul vieții, mai multe tradiții religioase, a decis, în cele din urmă, să se convertească la islam și să se mute definitiv în Egipt, luându-și numele de Abdul Wahid Yahya. Editura Herald a scos următoarele cărți: Stările multiple ale Ființei, Marea Triada: Omul – fiul Cerului și al Pământului, Introducere generală în studiul doctrinelor hinduse, Domnia cantității și semnele vremurilor, Scrieri pentru Regnabit, Tradiții religioase și tradiții metafizice, Lumea modernă, Simbolismul Crucii, Autoritate spirituală și putere temporală, Omul și devenirea sa după Vedant, Regele lumii * Ezoterismul lui Dante, Orient si Occident. Sunt mândru că le am pe toate… Când o să le citesc, nu știu.
Nu putea să lipsească Rudolf Steiner, iar cartea care mi-a atras atenția este Filosofia Libertăţii. Trăsături Fundamentale ale Unei Concepţii Moderne despre Lume. Esențialmente, învățăturile lui Steiner sunt axate pe un gnosticism creștin. A fost un filosof, esoterist, artist, pedagog și gânditor social austriac, fondator al antroposofiei, pedagogiei Waldorf, euritmiei, agriculturii biodinamice și medicinei antroposofice. A inițiat concepția despre tripartiția socială, economia asociativă și a proiectat mai multe clădiri după principiile arhitecturii organice, între care cea mai cunoscută este Goetheanum-ul, sediu al Universității Libere pentru Știință Spirituală și Societății Antroposofice Generale. Biblioteca mea are doar câteva dintre cărțile lui Steiner: A patra dimensiune. Matematică și adevăr, Antroposofie. O introducere în concepția antroposofică despre lume, Apocalipsa și lucrarea preoțească, Apocalipsa lui Ioan, Bazele esoterismului, Bhagavad-Gita și Epistolele lui Pavel, Centre de misterii ale Evului mediu. Rosicrucianismul și principiul inițierii moderne. Sărbătoarea Paștelui ca parte a istoriei misteriilor omenirii, Christos și lumea spirituală.Despre căutarea Graalului, Christos și sufletul uman, Creștinismul ca fapt mistic și misteriile Antichității, Crăciunul și taina eului, Cunoașterea lui Hristos. Antroposofie și rosicrucianism. Evanghelia lui Ioan, De la Iisus la Christos, Din Cronica Akasha, Evanghelia a cincea, Din cercetarea Cronicii Akasha, Esoterismul creștin.Propunere de cosmogonie psihologică, Faust – Considerații spiritual științifice – Vol I. Faust, Omul Căutător, Faust – Considerații spiritual științifice – Vol II. Problema Faust, Geneza.Din tainele Creației și acestea două: Din Cronica Akasha, Evanghelia a cincea – Din cercetarea Cronicii Akasha despre care o să public ceva în preajma Crăciunului.
Cum autorii români nu trebuie să lipsească, am căutat Interpretarea esoterica a unor basme românești, scrisă de Vasile Lovinescu. Acesta a fost critic literar și filosof ezoteric, ucenic al filosofului francez René Guénon. Vă recomand să căutați și să citiți de acest autor: Creangă și Creanga de Aur, Al patrulea hagialâc, Dacia hiperboreană, Jurnal Alchimic și O icoană creștină pe Columna Traiana.
Mai sunt câțiva autori pe care i-am regăsit, cu drag, în bibliotecile mele, dar nu prezintă interes direct legat de basme, mituri și mitologii, dar mai ales despre cum putem să ne folosim de ele. Cred că în povestea aceasta, care nu este deloc încâlcită, au apărut mulți „părelologi”. Am văzut o ecranizare a basmului Albă ca Zăpada, făcută de Hallmark Entertainment, în care nu toți piticii erau de o anumită dimensiune și aveau oarecare puteri supranaturale. Și ne uitam toți la film și nu am comentat prea mult, tocmai pentru că nu ne „întărâtase” cineva. Cred că trebuie să vedem filmul și, dacă ieșim cu zâmbetul pe buze, ironic sau nu, catharsis-ul și-a atins scopul.
Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… „Carabella” târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…
Facebook
WhatsApp
TikTok
