Oriunde s-ar afla, își amintesc întotdeauna că trecutul a fost o minciună, că amintirea nu mai are nici o întoarcere, că fiecare primăvară trecută nu poate fi recuperată și că cea mai sălbatică și mai tenace iubire a fost un adevăr efemer în cele din urmă. – Gabriel Garcia Marquez
Obișnuiesc să îmi scriu, cel puțin o parte de tabletă cu stiloul. Păstrându-mi vechile obiceiuri și această tabletă am început-o cu stiloul și acele prime pagini le-am pierdut. Pentru cine nu mă cunoaște sunt dezordonat.
Pentru tableta de astăzi mi-a venit inspirația uitându-mă la serialul Un veac de singurătate pe Netflix. Mi-am amintit cu drag de cărțile citite din literatura Americii Latine sau Americii de Sud, cu agitația aproape mereu sângeroasă a acestor popoare și cu ciocnirea aparentă între lumea veche și lumea nouă. Zic aparentă pentru că ciocnirea are o licență poetică și este generatoare de poveste, de magie și de parfum mistic. Aproape constant în poveștile din romanele ce fac obiectul discuției de astăzi veți regăsii aspecte mistice din religiile vechi și religia creștină. Este un fel de sincretism demn de menționat.
Chiar dacă serialul este o ecranizarea a romanului omonim al lui Gabriel Garcia Marquez, aceeași rețeta epică se regăsește și la Eduardo Galeano cu Memoria Focului și la Jorge Amado cu Tocaia Grande. Trei romane care povestesc istoria unei familii, în contextul în care se naște un oraș sau o comunitate, iar elementul temporal este mare spre un secol.
Pe Gabriel Garcia Marquez și pe Jorge Amado mi i-a recomandat prietenul meu Ionel, în vremea în care eram nelipsiți de la târgurile de carte și nu oricum, ci în gașcă. Memoria focului mi-a făcut-o cadou domnul Lulu Vlad, maestrul meu în avocatură, în vremea în care eram student și în vacanță munceam la cabinet.
Un veac de singurătate este saga familiei Buendía de-a lungul a şapte generaţii în orașul Macondo. Povestea este a creșterii și decăderii acestui oraș de-a lungul a 100 de ani și a mai multor generații din familia Buendía. Generațiile se succed, iar povestea se desfășoară într-o călătorie prin timp și spațiu, cu evenimente supranaturale și realiste care se contopesc într-o fabulă magică. Familia Buendía se confruntă cu o serie de evenimente ciudate, inclusiv căsătorii incestuoase, ploaie de flori galbene, războaie și povești de dragoste imposibile. Un veac de singurătate este considerată o capodoperă a literaturii latino-americane și una dintre cele mai importante cărți ale secolului al XX-lea. Gabriel Garcia Marquez a creat un univers magic și misterios, în care prezintă istoria familiei Buendía pe parcursul mai multor generații.
Romanul combină elemente de realism magic cu o narativă bogată și poetică, captând cititorul într-o poveste plină de farmec, imaginație și profunzime. Stilul său literar remarcabil și abordarea inovatoare îl fac pe Garcia Marquez unul dintre cei mai mari autori din literatura mondială. Am apreciat modul în care a perfecționat tehnica literală și a făcut din solitudine și izolare mai mult decât o temă centrală, devenind ca un personaj sau ca un decor. Din perspectiva temei literare singurătatea este experimentată de diferite personaje din familia Buendía și de locuitorii orașului Macondo. Fiecare personaj pare să fie captiv în propriul său univers, fără a găsi o conexiune autentică cu ceilalți. Solitudinea este adesea cauzată de izolarea și separarea fizică și emoțională între membrii familiei Buendía și dezechilibrele lor interne.
Florin Roșoga comenta excelent despre explorarea complexității umane și a condiției umane din carte: „În rezumat, Un veac de singurătate aduce în prim-plan nu doar povestea unei familii, ci și a întregii umanități. Cartea abordează teme precum dragostea, moartea, timpul, puterea și singurătatea, oferind o analiză profundă a condiției umane și a complexității existenței umane. Gabriel Garcia Marquez explorează atât aspectele luminoase, cât și cele întunecate ale naturii umane, dezvăluind contradicțiile și pasiunile care ne definesc ca ființe umane. Citind acest roman, vei fi invitat într-o călătorie intelectuală și emoțională care te va face să te gândești la propria viață și la sensul existenței umane. Prin lectura cărții Un veac de singurătate, vei avea parte de o experiență literară extraordinară, bogată în înțelesuri și interpretări. Stilul poetic și narativ al lui Gabriel Garcia Marquez te va încânta și te va purta într-o lume magică și fascinantă, în care vei explora nu doar povestea personajelor, ci și adâncimile sufletului uman. Această carte remarcabilă te va inspira și te va invita să reflectezi asupra aspectelor fundamentale ale existenței umane.”
Serialul ce ecranizează romanul Un veac de singurătate este neașteptat de reușit. Cred că este mai luminos decât cartea. Actorii aleși să interpreteze personajele sunt expresivi și știu, printr-un talent specific sângelui latin, să potențeze povestea.
Vă recomand și cartea (cărțile), cu toate că recunosc că dintre cărțile lui Gabriel Garcia Marquez mie mi-a plăcut cel mai mult Dragoste în vremea holerei.
P.S. Am vrut să „îl bag” și pe Mario Vargas Llosa în tabletă, dar scrierile lui nu se încadrează în această cheie a scrierilor de astăzi.
Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la „Carabella” târgovișteană, e mare iubitor de literatură și de film; este lector universitar dr. și asistent judiciar la Tribunalul Dâmbovița…
Facebook
WhatsApp
TikTok
