Pe bunul Dumnezeu,
nici cele 7 caturi ale cerului,
nici cele 7 caturi ale pământului nu-l pot cuprinde.
Dar inima omului îl cuprinde.
Aşa încât, să nu răneşti niciodată inima omului.
Ultima ispită a lui Hristos este cartea pentru care Nikos Kazantzakis a fost excomunicat din biserica ortodoxa grecească, după scrierea ei și accentuează partea umană a lui Iisus Cristos în defavoarea celei divine. Iisus este fiu al lui Dumnezeu, dar și al Mariei – deci al unui om. Așa că toate slăbiciunile oamenilor sunt și ale lui. El nu știe cine este, se întreabă dacă nu cumva nu este un demon, se întreabă dacă nu este cumva nebun, apoi refuză să fie Mântuitor, nu vrea asupra lui păcatele lumii, vrea să fie normal, vrea să o iubească pe Magdalena, să aibă o viață de bărbat, să-l găsească pe Dumnezeu și să se mântuiască pe El și pe Magdalena:
„Nu pot! Sunt neînvățat, trândav, fricos, iubesc mâncarea bună, vinul, râsul, vreau să mă însor, să fac copii, lasă-mă! Da, da, mi-e frică… Să mă ridic și să vorbesc? Ce să spun? Cum s-o spun? Sunt neînvățat, nu pot, îți zic! Ce-ai spus? Împărăția cerurilor? Nu-mi pasa de împărăția cerurilor, îmi place pământul. Vreau să mă însor, îți zic, să iau pe Magdalena, chiar de-ar fi și desfrânată. Eu sunt vinovat c-a ajuns așa, eu, și-o s-o mântuiesc… Nu pământul, nu pământul, pe Magdalena s-o mântuiesc, mi-e de ajuns!“
La început este tâmplarul care se ocupă de crucile cu care romanii răstignesc osândiții. Este o scenă care te izbește, atunci când, în film, măsoară crucea pe care o pregătește pentru altul. Drumul pe care duce crucea altuia este drumul lui și crucea construită este făcută pentru el. Toți avem o cruce de dus și atunci când este prea grea și mai ales când am ajuns la capătul puterilor, Iisus este cel care ne duce crucea!
Cred că, în tot acest context, trebuie evidențiat că zeloții, nereușind să lupte cu romanii și să-i pedepsească pentru abuzurile ocupației, se îndreaptă spre cel care este doar un tâmplar, furnizor de scândură. Mi s-a părut că este o parabolă într-un film-parabolă. Pentru același motiv, filmul a fost extrem de controversat încă din faza de producție. După protestele mai multor grupări fundamentaliste, în 1983, Studiourile Paramount a decis să anuleze proiectul. Dar Scorsese, rămânând dedicat mesajului pe care-l construia, a convins studiourile Universal să îl realizeze, renunțând la o jumătate din buget și adăugând o explicație conform căreia filmul este o ficțiune, bazată pe o scriere ficțională. De asemenea, a precizat și că nu se dorește înlocuirea sfintelor scripturi.
Actorii principali sunt cunoscuți publicului larg: Willem Dafoe este Iisus, Harry Dean Stanton este apostolul Pavel, ferocele Andre Gregory este aici Ioan Botezatorul, iar frumoasa Barbara Hershey este Maria Magdalena. Jocul lui Dafoe este la înălțime, deși, într-un interviu spunea că nu a fost o sarcină ușoară sa preia acest rol. Realitatea este că această combinație de fragilitate și cruzime arată natural pe chipul său și în jocul scenic. Privirea lui Dafoe face ea singură jumătate din film, apoi vezi că joaca deliberat unele scene cu ezitări, construind un Iisus abordabil, nu un Dumnezeu de temut, astfel că îl face mai accesibil celor pentru care nu a fost niciodată interesant. Personajul este convingător. Limbajul folosit e cât se poate de natural, identic cu cel din carte, cu discursuri puțin elocvente, completate de improvizații. Actrița Barbara Herhsey a fost cea care, după o colaborare cu Scorsese pentru filmul „Jaf la drum de fier”, i-a oferit regizorului cartea scrisă de Kazantzakis. Aceasta afirma că i-a sugerat să îi ofere rolul Mariei Magdalena, atunci când va ecraniza cartea. Ceea ce Scorsese a făcut 15 ani mai târziu. Rolul Barbarei este plin de nuanțe, foarte seducător, dar și vulnerabil, completând perfect interpretarea lui Dafoe. Am apreciat, atât la acest personaj, cât și la celelalte personaje feminine din film, autenticitatea dată de faptul că aveau desene cu hena pe corp, dar în principal pe mâini. Desenele țin loc de tatuaje și sunt specific acestei zone geografice. Harvey Keitel (cunoscut pentru rolurile din Pianul sau Reservoir dog) personifică, la rândul lui, un Iuda total diferit de cel din Scriptură, este descris ca apostolul cel mai loial, conștiința lui Iisus, cel care îl ghidează spiritual și politic. Alte personaje, deși cu apariții mai scurte, sunt și ele de menționat. Astfel: Andre Gregory care îl interpretează pe Ioan Botezatorul, Harry Dean Stanton este remarcabil în pielea zelotului Saul ce devine mai târziu apostolul Pavel, ori rockerul David Bowie, în rolul lui Pilat din Pont.
Din cauza bugetului redus, de aproximativ 7 milioane dolari, Scorsese nu a filmat în Israel, ci în Maroc, într-o singură localitate, deși în film ea reprezintă mai multe locații. De aceea, majoritatea cadrelor par a fi strâmte, fără perspective, dar filmul pare astfel mai autentic, fiind lipsit de efecte moderne. Chiar am considerat că personajele sunt decoruri, atunci când nu executa partea de scenariu ce le revine. Imaginile sunt agresive, realizate de Michael Ballhaus (cel care a filmat „Băieti buni”).
De remarcat că apar pentru prima data într-o peliculă cu acest subiect unele simboluri. Astfel, Maria Magdalena este pictată cu hena, iar în templu, elementul predominant este sângele de la sacrificiile sacerdotale. Apare, în antiteză cu imaginea lui Iisus care este simplă, curată. Scorsese a poziționat câțiva oameni, un grup intim, în locul mulțimii adunate pe deal în scena predicii de pe munte. Motivația regizorului a fost că în acea vreme oamenii nu puteau călători cu ușurință, transportul fiind limitat la mersul pe jos sau pe catâri.
Filmul a fost nominalizat la categoria cea mai buna coloană sonoră pentru premiile Globul de Aur și Grammy. Muzica superbă, compusă de Peter Gabriel, este o combinație de muzică indigenă din Orientul Mijlociu și Nordul Africii, cu elemente de folk, rock și ritmuri primitive de tobă.
Un film, dar mai ales o carte, ce ne fac să regândim modul în care trăim și să înțelegem mai bine sacrificiul Mântuitorului nostru. M-am bucurat că săptămâna trecută a fost obiectul analizei cu prietenii de la Seara de Carte, de la Biblioteca Județeană. Îmi face mare plăcere să stau de vorbă cu acești oameni.
MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… „Carabella” târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…