Trebuie spus de la început că îmi plac filmele de fantezie. Citisem primele 2 volume din serie în momentul în care a apărut serialul The Witcher. Am fost cucerit de ambiţiosul serial produs de Netflix și inspirat de seria de cărţi (unele sunt povestiri) scrise, de-a lungul a peste 30 de ani, de polonezul Andrzej Sapkowski. Aflasem despre universul creat de cărţi, filme şi jocuri pe calculator, până la anunţarea proiectului de către gigantul american, prin urmare am putut compara ecranizare poloneză cu noua ecranizare.
De reținut că primul sezon a lui The Witcher, a cărui poveste complexă explorează diversele forţe, naturale sau supranaturale, ce se confruntă de-a lungul şi de-a latul unui tărâm numit Continentul, este faptul că toate cele opt episoade par să fie mai degrabă o superficială expoziţiune pentru sezoanele următoare (am văzut toate cele trei sezoanele înainte de a scrie această cronică). Revenind la primul sezon, vă spun că fiecare episod prezintă noi şi noi personaje, iar acestea îşi „iau la revedere” de la public cu o privire grăitoare: „ne vom mai vedea noi cândva.” Iată beteşugul scenaristic care îi va deranja pe mulţi privitori, dând senzaţia că povestea e ca acei cai împiedicaţi, văzuţi uneori pe câmpiile patriei: se mişcă de colo, cu paşi mărunţi, fără a putea galopa vreodată.
Cu o poveste atât de ambiţioasă şi complexă, nici nu are rost să o descriem într-un paragraf-sinopsis. Ştim deja că în centrul atenţiei este Geralt of Rivia (jucat de Superman – Henry Cavill, dar ochii chihlimbarii şi fizicul sculptat), în acelaşi timp salvator (vânează monştri) şi paria al cătunelor cu aspect de ev mediu timpuriu prin care îşi pune la treabă sabia. Interacţiunile sale cu vrăjitori, capete încoronate şi monştri de tot felul au rostul de a ne repeta la nesfârşit că Geralt este un personaj exemplar şi va avea parte de un destin exemplar… Şi destinul reapare şi tot reapare în discuţii, iar Geralt mai scoate câte un „hmmm” circumspect care devine deja un fel de „Hasta la vista baby” sau „Forța fie cu tine”.
Episodul cinci din primul sezon aduce în atenție personajul feminin din serial… O să vă placă? Aici răspunsul este din fericire „da” doar datorită sărmanei Yennefer (Anya Chalotra), adolescenta cu trupul deformat, vândută de tatăl ei unei temute vrăjitoare. Ea este cu siguranţă marele plus al poveştii şi startul unei discuţii ataşante despre putere şi ce sacrifici pentru ea, despre dragoste şi ce sacrifici pentru ea, despre regrete şi traume şi cum îţi faci propriul loc în lume.
În acest moment la care serialul a epuizat primul sezon, avea un rating de 9,5 pe imdb.com, după aproape 5000 de voturi. Este un rating şocant, unica explicaţie fiind probabil că mulţi dintre cei care au votat au făcut-o după ce au văzut doar primul episod (într-adevăr promiţător).
Evident, prima comparaţie care vine în minte este serialul HBO Urzeala tronurilor/Game of Thrones. Într-adevăr, The Witcher este similar în ambiţie şi în modul cum jonglează cu elemente similare, de la violenţă şi supranatural la politică şi sex, pentru a-şi captiva publicul. Chiar dacă nu-i nici pe departe la fel de eficient, The Witcher trebuie lăudat pentru complexitatea aventurilor, cronologia fantezistă şi ritmul ce nu face concesii aşteptărilor publicului. Şi chiar dacă este un „semirateu”, The Witcher tot va determina milioane (dacă nu zeci de milioane) de oameni din întreaga lume să se lase pradă unei consistente sesiuni de binging în acest weekend.
Deci, avem o serie de cărți scrise de un polonez deștept, cărți care au fost adaptate într-un film (The Hexer produs în 2001 de polonezi), două seriale de televiziune (The Hexer – produs în 2001 de polonezi – și The Witcher – Netflix), o trilogie a jocurilor video (The Witcher, The Witcher 2: Assassins of Kings și The Witcher 3: Wild Hunt), și o serie de romane grafice. Seria de romane este cunoscută sub numele de Saga Witcher.
Primul sezon urmează acțiunea din Ultima Dorință și Sabia Destinului, (pe astea le-am citit) o colecție de povestiri scurte, care preced principala sagă The Witcher. Primul sezon explorează evenimente formative care le-au modelat pe cele trei personaje principale. Andrzej Sapkowski este un scriitor, evident, polonez care a scris doar nuvele și romane de fantezie. Mie mi-a plăcut mai mult seria „Trilogia Husită”, poate și pentru că sunt scrise după 2000 și după seria The Witcher. Este evidentă maturitatea și perfecționarea tehnicii literare.
Netflix a produs The Witcher: Originea sângelui, un prequel al serialului „The Witcher”. Acțiunea din serialul produs de Declan de Barra este plasată într-o lume a elfilor, cu 1200 de ani înaintea evenimentelor din „The Witcher”. Originea sângelui spune o poveste demult uitată, despre șapte proscriși ce s-au unit pentru a lupta împreună împotriva unei forțe de neoprit, care le-a luat totul. Aventura lor însângerată dă naștere primului vânător de monștri, într-un conflict care duce la Conjuncția Sferelor, momentul decisiv în care lumile monștrilor, oamenilor și elfilor s-au contopit, formând un singur univers.
Uitați-vă la serie pe Netflix, pentru că merită, dar citiți Turnul nebunilor, pentru că este mult mai bun!
Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… „Carabella” târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…
Facebook
WhatsApp
TikTok
