La începutul verii stăteam împreună cu Pompiliu Alexandru, confratele meu, pe terasă la o cană de ceai şi am primit de la el informaţia că a apărut sezonul 2 din The Sandman. „Neapărat să îl vezi…”. Vara asta am încercat să stau mai aproape de căşti, deci chiar acum am văzut sezonul 2 din Sandman. De menţionat că am mai purtat o discuţie și despre subconștient, inconştient, Eduard Von Hartmann şi Jung. Nu ştiam mare lucru despre Eduard Von Hartmann şi am constatat că nu există vreo traducere a lucrărilor sale. Am găsit fragmente traduse în contextul unor prelegeri și articole.
Care este legătura între Sandman-ul lui Neil Gaiman şi ideile lui Van Hartmann? Trebuie să fac legătura între informaţiile din introducere și subiectul propriu-zis. Van Hartmann vine cu o filosofie nouă legată de vis şi visare şi ne interesează pentru ca face o analiză a seriei Sandman şi a benzilor desenate. Prima idee este aceea că lumea din vis este reală şi că indiferent dacă noi ne trezim şi nu mai visăm, acea lume trăieşte în continuare, noi fiind conştienţi că nu mai avem acces la ea. Cea de-a doua idee este aceea conform căreia inconștientul este fundamentul realității psihice și cosmice. Hartmann unește ideile lui Schopenhauer (voința ca forță irațională) cu raționalismul hegelian. Funcția inconștientului este un principiu metafizic universal, mai mult decât psihologic. Din inconștient izvorăsc atât impulsurile oarbe (voința), cât și raționalitatea ascunsă (ideea). Pentru von Hartmann, subconștientul (das Unbewusste) nu este doar o forță psihologică, ci una metafizică, cosmică. El sintetizează ideile lui Schopenhauer („Voința” oarbă) și Hegel („Ideea” rațională) într-un singur principiu, subconștientul, și are trei atribute fundamentale: ideea (Vorstellung), aspectul rațional, inteligibil, care oferă structură și ordine lumii; voința (Wille), aspectul irațional, orb, care este sursa energiei și a efortului cosmic; sentimentul (Gefühl), elementul care unește cele două și este sursa plăcerii și durerii.
Morfeus este tributar dualității, fiind, la rândul său, prins între ordine și haos, între regulă și pasiune. El aplică regulile cu o rigurozitate nemiloasă (reflexia Ideii), dar este și capabil de acțiuni profund emoționale și iraționale (reflexia Voinței). Această dualitate este inerentă filosofiei lui von Hartmann. În benzile desenate (comics), Tărâmul Visurilor este locul unde se duc toți oamenii atunci când visează și unde toate poveștile și miturile există. Aceasta este o metaforă perfectă pentru inconștientul colectiv al lui Jung – o lume shared, plină de simboluri și figuri arhetipale (cum ar fi Corbul Matthew, care ar putea fi văzut ca un „ajutor” arhetipal). Jung spunea că visele sunt mesagerii inconștientului, care ne ghidează spre integritate. Morfeus, ca stăpân al viselor, este literalmente acel mesager. Poveștile din The Sandman sunt adesea despre transformare și confruntare cu umbra și destinul – teme centrale în procesul de individuație. Morpheus al lui Gaiman este un mod literar și mitopoetic de a exprima ceea ce Hartmann vedea ca Inconștientul absolut și ceea ce Jung conceptualiza ca arhetip colectiv. Gaiman îl personalizează pe Morpheus, dar îl leagă visceral de psihicul uman. Perspectiva se apropie de teoriile lui Jung, iar Morpheus nu există de sine stătător, ci este proiecția unui principiu interior.
Așa cum am perceput eu, Hartmann, oferind fundalul filosofic conform căruia inconștientul este forța ce guvernează atât voința, cât și ideea, îl face pe Morpheus să devină „masca poetică” a acestei energii. Jung aprofundează mai mult teoria legată de relația inconștientului cu manifestările sale, astfel că visul nu este doar o oglindă, ci un proces de vindecare și integrare. Acolo Morpheus devine un ghid interior, asemenea unui hierofant care aduce inițiere. În această cheie de interpretare Morpheus este puntea dintre von Hartmann și Jung, în sensul că devine o metafora literară a inconștientului absolut transformată într-un arhetip activ care modelează individul.
Gaiman a ales să-i definească pe fiecare ca fiind nu doar „zei” sau „forțe cosmice”, ci mai degrabă arhetipuri eterne care guvernează existența umană. Morfeu (Visul) are frați și surori pentru că el însuși nu e izolat, visul fiind doar o parte din ceea ce ne definește ca ființe. Moartea, Destinul, Visul, Distrugerea, Dorința, Disperarea, Delirium sunt frații și surorile lui Vis. Aceștia nu depind de credință, ci de condiția umană. Ele sunt forțele inevitabile, cu care fiecare om intră în contact în viața sa. Când am privit scena în care pe pereții unei camere din casa fratelui Distrugere se aflau reprezentările grafice ale fiecăruia, am avut senzația că sunt elementele disparate ale unei mandale. De fapt, familia Endless e o mandală existențială în care, cu certitudine se regăsesc totalitatea experiențelor umane fundamentale. Fiind scenarist, Gaiman sugerează că somnul și visul sunt „surori” ale morții, legătura cea mai intimă și inevitabilă dintre oameni și infinit. La un moment dat Moartea spune: „Tu îi iei în fiecare noapte. Eu îi iau doar o dată.”
Două chestiuni m-au preocupat mai mult: în contextul în care tatăl lui Morpheus este Timpul – Chronos, iar mama este Noaptea (ca element primordial din care s-a născut totul) – Nyx, locul lui Dumnezeu unde este? Și dacă în poveste este un Dumnezeu, care este acela? Dacă zeii creați prin mitopoetică, de către Gaiman, sunt egregori, cei din familia Endless sunt legile însăși ale existenței, dar și cei care aplică aceste legi? Oare frații Endless sunt condiții ale existenței, nu jucătorii ei? Sunt „drumul”, nu „călătorul”?
Vă recomand să vedeți seria a doua a serialului, ce este difuzat pe Netflix, să căutați o cheie de interpretare a poveștii și să vă bucurați de concluzii. Recunosc că mi-a plăcut foarte mult să privesc în cheia lui Von Hartmann, considerând mai frumoasă și mai poetică perspectiva fundalului metafizic manifestat în sensul în care inconștientul este forța ce guvernează atât voința, cât și ideea. Și mi-a plăcut mult personajul Nyx, mi-a amintit de conceptul de energii necreate. Ciudat cum mi-au venit ideile lui Palama în acest context. Dar, necunoscute sunt căile Domnului…
Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la „Carabella” târgovișteană, e mare iubitor de literatură și de film; este lector universitar dr. și asistent judiciar la Tribunalul Dâmbovița…
Facebook
WhatsApp
TikTok
