Filmul a fost scris și regizat de Michel Hazanavicius, produs de Thomas Langmann și în rolurile principale sunt Jean Dujardin și Bérénice Bejo. Povestea are loc la Hollywood, între 1927 și 1932, și se concentrează pe relația dintre o tânără actriță în ascensiune și o vedetă mai în vârstă, de film mut, pe măsură ce cinematograful mut se demodează și este înlocuit de filmul cu sonor.
The Artist a primit aprecieri pe scară largă ale criticilor și a câștigat multe premii. Dujardin a câștigat pentru cel mai bun actor la Festivalul de Film de la Cannes 2011, acolo unde filmul a avut premiera. Filmul a fost nominalizat la șase Globuri de Aur, cel mai mult dintre orice filme din 2011, și a câștigat trei: cel mai bun film – muzical sau comedie, cea mai bună muzică originală și cel mai bun actor – film muzical sau comedie pentru Dujardin. În ianuarie 2012, filmul a fost nominalizat la douăsprezece premii BAFTA. A câștigat șapte, inclusiv cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun actor pentru Dujardin și cel mai bun scenariu original pentru Hazanavicius.
A fost nominalizat la zece premii Oscar și a câștigat cinci, inclusiv pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor pentru Hazanavicius și cel mai bun actor pentru Dujardin, făcându-l primul actor francez care a câștigat vreodată la această categorie. A fost, de asemenea, primul film de producție franceză care a câștigat pentru cel mai bun film și primul film preponderent mut care a câștigat din 1927, Wings , câștigat la primul premiu al Academiei în 1929. A fost și primul film prezentat în format 4:3 care a câștigat după De aici la eternitate din 1953. În plus, a fost primul film alb-negru câștigător din 1993, de la Lista lui Schindler, deși acesta din urmă conține câteva secvențe filmate în culori. A fost primul film 100% alb-negru care a câștigat după The Apartment din 1960.
În Franța, a fost nominalizat la zece premii César, câștigând șase, inclusiv cel mai bun film, cel mai bun regizor pentru Hazanavicius și cea mai bună actriță, pentru Bejo. Artistul a primit mai multe premii decât orice alt film francez.
Povestea este inspirată de viața actorului și regizorului american Douglas Elton Fairbanks. El a fost (cel mai bine) cunoscut pentru rolurile sale reușite din filme mute, dar și-a petrecut prima parte a carierei făcând comedii. Fairbanks a fost membru fondator al United Artists. A fost, de asemenea, membru fondator al The Motion Picture Academy și a fost gazda primul premiu al Academiei în 1929.
Scena care constituie punctul culminant al filmului are pe fundal melodia „Scène d’amour”, a lui Bernard Herrmann. Această partitură a fost parte din filmul lui Alfred Hitchcock Vertigo. În Vertigo, acea compoziție însoțește în mod similar o scenă fără dialog.
Filmul este cu adevărat o capodoperă, însă nu el în sine m-a inspirat să scriu aceste rânduri. Duminica trecută am participat, ca spectator, la un eveniment cu mai multe „chestiuni pe ordinea de zi”. Una era lansare unui volum de tablete, scrise pentru Gazeta Dâmboviței și cea de-a doua era atingerea vârstei de pensionare de către colegul nostru tabletist, Puiu Jipa, cunoscut și sub numele de Corneliu Jipa. Nu că nu aș fi știut, dar mai mult ca oricând mi-am amintit despre condiția omului de teatru sau, mai bine zis, omului din teatru. Tineri sau mai experimentați, colegii din teatru au creat un spectacol pentru a ne aminti nouă, profanilor, despre vocație și talent.
Felicitări! Și vă recomand cărțile scrise de Puiu Jipa! Jipoeme, Tableta de marți…
Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… „Carabella” târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…
Facebook
WhatsApp
TikTok
