Străbătând secolele, ciclul lui Eric-Emmanuel Schmitt proiectat în opt volume, vine cu traducerea celui de-al treilea volum Soare întunecat. Personajul principal și recurent, Noam, după ce a supraviețuit Potopului și a descoperit Babelul și civilizația mesopotamiana se trezește dintr-un somn lung pe malurile fertile ale Nilului, acum mai bine de trei milenii. Noua aventură se desfășoară în decorurile cetății Memfis, capitala celor doua regate ale Egiptului. De la reședințele pline de fast până la Casa Morților, de la cartierele pline de sclavi până la palatul faraonului, Noam descoperă o civilizație în plină maturitate, care îți consemnează faptele pe papirus, venerează Nilul, mumifică morții, inventează lumea de dincolo, ridica temple și piramide ce vor sfida timpul. Dar, ca și în povestea din volumul 2, vedem că splendoarea are un preț. Egiptul este clădit cu munca și sângele evreilor în robie. Iar pentru aceștia, în numele unei divinități atotputernice care dictează Legea, vorbește pruncul găsit într-un coșuleț de trestie și crescut de fiica faraonului, Moise.
Cred că Schmitt a folosit la conturarea personajului biblic perspectiva lui Eduard Schure din cartea Mari Inițiați. Personajul biblic este construit astfel: „Hosarsif Primul nume egiptean al lui Moise (Maneton cotat de Filon) era vărul lui Meneftah, fiul prinţesei legale, sora lui Ramses al II-lea. Fiu adoptiv sau natural? Nu s-a ştiut niciodată. Povestirea biblică (Exodul II, 1-10) îl consideră pe Moise un descendent al lui Levi, găsit de fiica Faraonului în trestiile Nilului, unde viclenia maternă l-a aşezat ca să o înduioşeze pe prinţesă şi să salveze copilul de o prigoană identică cu cea a lui Irod. Maneton însă, preotul egiptean căruia îi datorăm informaţiile cele mai exacte asupra dinastiei faraonilor, informaţii confirmate astăzi de inscripţiile de pe monumente, afirmă că Moise a fost un preot al lui Osiris. Strabon care luase informaţiile de la acelaşi izvor, adică de la preoţii egipteni, confirmă acelaşi lucru. Izvorul egiptean are aici mai mult preţ decât cel evreiesc, întrucât preoţii Egiptului nu aveau niciun interes să-i facă pe greci sau pe romani să creadă că Moise era unul de-al lor, în timp ce amorul propriu al evreilor le comanda să facă din întemeietorul naţiunii lor un om de acelaşi sânge. Povestirea biblică recunoaşte de altfel că Moise a fost crescut în Egipt şi trimis de cârmuire ca inspector al evreilor din Gossen. Acesta este un fapt de o importanţă covârşitoare, care stabileşte legătura secretă între religia mozaică şi iniţiere egipteană. Clement din Alexandria credea că Moise era adânc iniţiat în ştiinţa Egiptului şi, de fapt, întreaga operă de creator al Izraeulului n-ar putea fi înţeleasă fără aceasta.”
Să nu uităm că Eduard Schure a adus la suprafață lucrările lui Fabre d’ Olivet și ale lui Court de Gebelin. Trebuie menționat că adevăratul restaurator al cosmogoniei lui Moise este Fabre d’ Olivet.
Într-un subsol în cartea lui Schmitt se face o mică didascalie: „Biblia îl descrie pe Moise ca având „gura şi limba anevoioase” (Ieşirea 4.10) fără a oferi explicaţii. Mai târziu, o legendă rabinică relatează că Moise se rănise, poveste care, ciudat, aduce puţin adevăr în miezul ficţiunii. Faraonul dă un banchet în timpul căruia Moise, copil de trei ani, ia coroana suveranului şi şi-o pune pe cap. Să-i fi anunţat gestul ambiţia? Sunt adunaţi înţelepţii regatului, printre care se strecoară deghizat şi îngerul Gabriel, care propune o încercare-test acceptată imediat. Se aduc în faţa copilului, pe acelaşi platou, o piatră preţioasă şi un cărbune arzând: dacă va lua piatra preţioasă, va fi ucis, căci va manifesta prea multă cupiditate; dacă va lua cărbunele arzând, va fi lăsat în viaţă, căci ar dovedi că nu este un ţânc lipsit de discernământ. În ultimul moment, îngerul Gabriel, cu mâna lui invizibilă, o împinge pe a lui Moise către cărbune. Copilul îl ia şi îl duce la gură, arzându-şi buzele şi limba. Iată cum scapă de moarte şi ajunge bâlbâit, conchide Midraşul.”
Deseori a trezit mirarea faptul că un profet esenţial suferă de un defect de vorbire. Dumnezeu ar fi ales astfel cea mai defectuoasă gură ca gură a lui.Ca explicaţie, unii au susţinut că Dumnezeu a preferat un nepriceput sincer, lipsit de carismă, unui avocat viclean şi seducător; alţii au pretins că Dumnezeu a dat dovadă de mult umor alegând un bâlbâit pentru a expune în locul lui legile. Aceste două ipoteze evită o tradiţie evreiască: desemnând mesagerul, zeii privilegiază handicapul şi preferă să îşi transmită mesajul prin cel slab mai degrabă decât prin cel puternic. După apariţia lui Isus, cerşetorul crucificat pentru mântuirea oamenilor, creştinismul va desfăşura din nou această idee. „Dumnezeu şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să ruşineze pe cele tari”. (Pavel, Întâia epistolă către Corinteni 1,27.)
Dar cel mai frumos citat pe care l-am găsit este într-un alt subsol, spațiu rezervat autorului, care se dedublează personajului din vremurile noastre: „Talismanul era ceva specific omenesc. S-a văzut vreodată animal care să-l poarte? Ce maimuţă s-ar afişa cu un talisman? Ce urangutan cu o medalie miraculoasă;Ce scroafă cu un diamant contra ghinionului? Ce coţofană cu o relicvă? Ce mâţă cu scapular? Talismanul exprimă ceea ce caracterizează psihismul uman, teribila lui frământare: conştiinţa morţii.”
Prima ecranizare a poveștii biblice este Zece porunci (1956), în această repovestire cu buget mare a evenimentelor din Cartea biblică a Exodului, legendarul producător și regizor Cecil B. DeMille și-a remasterizat versiunea mută din 1923 în ceea ce avea să devină ultimul și cel mai de succes film al său. Charlton Heston îl joacă pe prințul egiptean Moise, care încearcă să-i elibereze pe evreii înrobiți atunci când își dă seama că vine cu adevărat de la ei. Lui i se opune puternicul Rege Ramses, interpretat de Yul Brynner.
Cel mai scump film realizat vreodată la momentul lansării, este Zece porunci amintit în mare parte pentru efectele speciale necesare pentru a recrea plăgile și pedepsele lui Dumnezeu egiptenilor: Îngerul Morții, stâlpul de foc, dăruirea celor Zece Porunci de la Dumnezeu lui Moise la Muntele Sinai și, în cele din urmă, despicarea Mării Roșii, care a avut nevoie de șase luni pentru a recrea folosind rezervoare uriașe de apă pe site-ul de la Hollywood (luni).
Într-o altă povestire cinematografică a Cărții Exodului, Exodus: Zei și regi (2014), Christian Bale îl joacă pe Moise, un copil evreu care este salvat de la genocidul faraonului asupra tuturor bebelușilor de sex masculin și a fost crescut ca un prinț egiptean, doar pentru a realiza în cele din urmă că este evreu și își conduce poporul captiv spre est, din Egipt până în pustie timp de patruzeci de ani. Filmul a fost interzis în Egipt, deoarece ministerul culturii din țară a spus că nu numai că denaturează fapte istorice, ci este și rasist, împotriva evreilor, deoarece îi prezintă ca pe o mulțime rebelă și violentă. În revizuire, New York Times compară Exodus: Kings and Gods cu epopeele biblice cinematografice anterioare: „Mai ales, amintește de spectacolele biblice multicolore pe ecranul mare din anii 1950 și începutul anilor 60, spectacole blânde și solemne care îi invitau pe cinefili să se minuneze de sandalele lor preferate, purtând stele și halate”.
De asemenea, vă recomand, dar mai cu moderație, documentarul artistic de pe Netflix. Nu este scos din tipar și nu vine cu informații noi, dar părerile celor intervievați creează o atmosferă plăcută.
Dacă citești Mari Inițiați, a lui Schure, trebuie să citești și Moise Faraonul Egiptului, scrisă de Ahmed Osman. Dacă Schure documentează și are o linie a scrierii din care se dorește evidențierea liniei inițiatice și teozofice a poveștii, Osman speculează mult, dar „suculent”, afrimând originea egipteană a lui Moise și căutând dovezi doar în acest sens.
Ce mi-a plăcut în cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt? Mi-a plăcut modul în care a construit imaginea de evreu a lui Moise. Sunt mai multe scene în care originea este subiectul central, dar talentul autorului se poate rezuma astfel: cine sunt acei sclavi oprimați și bătuți? Evrei? Atunci și eu sunt evreu! Mai creștinesc de atât nu se poate!
Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la „Carabella” târgovișteană, e mare iubitor de literatură și de film; este lector universitar dr. și asistent judiciar la Tribunalul Dâmbovița…
Facebook
WhatsApp
TikTok
