Sunt un spion, un agent latent, un pârlit, un om cu două fețe. Poate că nu e surprinzător, sunt și un om cu două minți. Cu aceste cuvinte, Viet Thanh Nguyen decide să înceapă romanul, iar acest joc de cuvinte a fost suficient să mă prindă. A reușit să mă intrige, să-mi stârnească dorința de a afla mai mult și să pună bazele a ceea ce se va dovedi a fi una dintre temele principale:conflictul interior al naratorului. Simpatizantul este o carte despre Războiul din Vietnam și consecințele acestuia, care vorbește despre loialitate, identitate și dificultatea adaptării la o cultură nouă și o realitate diferită. Este scrisă din perspectiva vietnamezilor și nu îi prezintă întotdeauna pe americani într-o lumină pozitivă.
Am găsit că acest roman poate fi citit în tandem cu Americanul tăcut de Graham Greene, altă carte despre războiul din Vietnam. De fapt, Americanul tăcut este menționată de câteva ori în Simpatizantul, iar o temă pe care am regăsit-o în ambele cărți este aceea a intențiilor „inocente” și idealizate cu care americanii au intrat în Războiul din Vietnam și a incapacității lor de a-și recunoaște vreo greșeală. „Ei cred într-un univers al dreptății divine în care rasa umană este vinovată de păcat, dar cred și într-o dreptate seculară în care ființele umane sunt prezumate inocente. Nu poți avea ambele. Știi cum rezolvă americanii asta? Se prefac că sunt veșnic inocenți, indiferent de câte ori își pierd inocența. Problema este că cei care insistă asupra inocenței lor cred că orice fac este drept. Cel puțin noi, cei care credem în propria noastră vinovăție, știm ce lucruri întunecate putem face.” O idee similară am selectat pentru recenzia mea la Americanul tăcut: „Inocența este un fel de nebunie, inocența cere mereu multă protecție, când ar fi mult mai înțelept să ne ferim de ea: inocența e ca un lepros mut care și-a pierdut clopoțelul, rătăcind prin lume, fără să vrea rău.” În primele 100 de pagini este descrisă căderea Saigonului și evadarea în SUA a personajelor principale. Nu mă așteptam să găsesc umor printre aceste pagini, cu atât mai puțin umor asemănător cu cel al lui Vonnegut.
HBO a adus pe 15 aprilie 2024 miniseria americană „Simpatizantul”, adaptare după romanul prezentat mai sus, dar despre care am uitat să vă spun că a luat premiul Pulitzer; sunt șapte episoade în miniserie, iar povestea începe la finalul războiului din Vietnam. În aprilie 1975, într-un Saigon în plin haos, un general (Toan Le) al armatei din Sud, ajutat de un pahar de whiskey și de căpitanul (Hoa Xuande) său de încredere, face liste cu cine poate părăsi țara cu ultimele avioane. Turul de forță actoricească îl face Robert Downey Jr. care joacă în mai multe roluri antagoniste, în ordinea apariției: Claude, un agent CIA care îl îndrumă pe Căpitan; Profesorul Robert Hammer, profesor de școală orientalistă a căpitanului; Ned Godwin, un membru al Congresului din California de Sud care încearcă să atragă populația vietnameză americană locală; Niko Damianos, un regizor de autor care realizează un film despre războiul din Vietnam, inspirat de Francis Ford Coppola și John Landis; Preotul, care este tatăl alb francez al căpitanului. De menționat și personajul pe care îl face David Duchovny, în rolul lui Ryan Glenn, un actor aclamat, dar volatil, care îl interpretează pe Căpitanul Shamus în The Hamlet, bazat pe Marlon Brando, dar și prestația lui John Cho, în rolul lui James Yoon, un actor coreean-american care o interpretează pe Kim în The Hamlet.
Există mai multe documentare despre Războiul din Vietnam, printre care „Punct de cotitură: Războiul din Vietnam” și „The Vietnam War: A Film by Ken Burns and Lynn Novick„, acestea pe Netflix. Documentarul „Punct de cotitură: Războiul din Vietnam” analizează consecințele devastatoare ale războiului, de la Incidentul din Golful Tonkin până la Căderea Saigonului. Documentarul „The Vietnam War: A Film by Ken Burns and Lynn Novick” este o analiză amplă a conflictului. Pe lângă aceste documentare, există și alte opțiuni, cum ar fi Last Days in Vietnam, care se concentrează pe ultimele zile ale războiului, contextul istoric este cumva cunoscut de cititorul de astăzi, negocieri de pace între USA și cealaltă parte beligerantă.
Personajul central al finalului de război este Henry Kissinger. Acesta a jucat un rol cheie în Războiul din Vietnam, mai ales în perioada în care a fost consilier pentru securitate națională (1969–1975) și apoi secretar de stat, sub președinții Richard Nixon și Gerald Ford. Politicile sale au avut consecințe profunde asupra Vietnamului, Statelor Unite și relațiilor internaționale.
Iată câteva dintre cele mai importante consecințe asociate cu acțiunile lui Kissinger: bombardamentele din Cambodgia și Laos; Kissinger a susținut bombardamentele secrete și invazia Cambodgiei (1969–1970) și a Laosului pentru a distruge bazele Viet Congului și ale Armatei Nord-Vietnameze. Aceasta a extins războiul, destabilizând regiunea și contribuind la ascensiunea Khmerilor Roșii în Cambodgia. Apoi, „Vietnamizarea”: politica de transfer al responsabilităților militare către Sud-Vietnam a redus pierderile americane, dar a prelungit conflictul, deoarece armata sud-vietnameză nu a putut rezista fără sprijinul SUA. A purtat negocieri secrete cu vietnamezii din nord, fără implicarea celor din sud. Este cel care, fără să vrea a declanșat Războiul civil din Cambodgia, bombardamentele americane au contribuit la haosul care a permis Khmerilor Roșii să preia puterea (1975), ducând la genocidul cambodgian (1–3 milioane de morți). A destabilizat Laosul, SUA au bombardat masiv Traseul Ho Chi Minh, facilitând preluarea controlului politic în 1975, de către comuniștii laoțieni. Concluzia este următoarea: a primit Premiul Nobel dar a fost contestat, mulți au considerat că nu merita premiul, deoarece războiul a continuat. De asemenea, a fost acuzat de crime de război. Pe bună dreptate, unii analiști și chiar unii istorici și activiști l-au acuzat de complicitate la atrocități (ex. bombardamentele din Cambodia). Mai mult decât atât, a generat ceea ce s-a numit criza de credibilitate a SUA. Acesta concept a fost definit de eșecul din Vietnam, care a slăbit încrederea în politica externă americană („Sindromul Vietnamului”). Mai simplu, SUA și-a trădat aliatul și cetățenii străini care au lucrat pentru administrația americană. Nu s-a schimbat nimic…
A apărut și o nouă dilemă: realpolitik vs. moralitate și aceasta pentru că Kissinger a prioritizat interesele SUA, iar metodele sale (secrete, bombardamente) rămân profund criticate.
Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la „Carabella” târgovișteană, e mare iubitor de literatură și de film; este lector universitar dr. și asistent judiciar la Tribunalul Dâmbovița…
Facebook
WhatsApp
TikTok
