În loc de motto: În scrierile biblice am identificat două personaje care nu mor: Enoh și Sfântul Ilie. Sfânta Maria Magdalena este apostolul, nedreptățit de creștinism.
Părerile mele… Săptămâna asta am sărbătorit doi sfinți, Sfântul Ilie și Sfânta Maria Magdalena. Nu prea aveam inspirație și nu am vrut să scot din „tolba” cu rezerve o tabletă pe care să o prelucrez și să îi dau formă publicabilă. Astăzi este mai mult despre carte și mai puțin despre film pentru că, spre uimirea mea, nu am găsit un film artistic despre Sfântul Ilie și doar două ecranizări „subțiri” despre Sfânta Maria Magdalena. Cărțile pe care le propun astăzi sunt: Al cincilea munte scrisă de Paolo Coelho și Evanghelia după Maria Magdalena, o scriere apocrifă.
Să le luăm pe rând. Al cincilea munte este una dintre cărțile lui Coelho care abordează un subiect religios clasic, chiar ecumenic, ținând cont că povestea profetului Ilie descrisă în carte apare în cartea Regilor din Vechiul Testament. Relatarea biblică din Regi ne spune că profetul Ilie a mers la văduva din Zarephat căreia i-a înmulțit mâncarea și uleiul și i-a înviat fiul din morți. Zarephat este numele unui oraș fenician care a existat cu adevărat, în perioada biblică, situat între Tyr și Sidon, pe malul Mediteranei orientale, în Libanul de azi. Am citit-o pe nerăsuflate și, în ciuda unor comentarii pe care le-am citit, cartea este bună, plină de pilde și de filozofie biblică.
Am să dezvălui câteva „secrete” pentru a stârni interesul cititorului. Sfântul Ilie ajunge într-o zonă unde sacerdoții făceau tot posibilul pentru a controla viața cetățenilor, inclusiv prin lupta împotriva cuvântului scris. Mereu ne întoarcem la logos. Cuvântul însă distruge fără să lase urme. Dacă ritualurile sacre ar fi cunoscute, mulţi le-ar putea folosi, încercând să schimbe universul, ceea ce i-ar supăra pe zei. Până atunci, doar casta preoţească cunoştea istoria strămoşilor, care era transmisă prin viu grai, sub jurământul că secretul va fi păstrat. Sau era nevoie de mulţi ani de studiu pentru a descifra scrierea pe care egiptenii o răspândiseră în toată lumea; astfel numai cei foarte învăţaţi, scribii si preoţii, puteau să schimbe informaţii între ei. Alte culturi aveau formele lor rudimentare de a-sși înregistra istoria, dar erau atât de complicate, încât nimeni din afară nu se încumeta să încerce să le imite.
Invenţia din Byblos însă avea o componentă explozivă: putea fi folosită de orice popor, indiferent de limba pe care o vorbea. Până și grecii, care respingeau orice venea din afară, adoptaseră scrierea din Byblos si o practicau curent în tranzacţiile comerciale. Specialişti cum erau în a-și atribui tot ce apărea nou, botezaseră invenţia din Byblos cu un nume grecesc: alfabet. Secretele păstrate timp de veacuri de civilizaţie erau în pericol de a fi dezvăluite, în comparaţie cu acest pericol, sacrilegiul comis de Ilie, care adusese înapoi un suflet de dincolo de râul morţii, nu însemna mare lucru. Frumos descrisă calea de la ezoterism la exoterism cu toate frământările și piedicile… Mi-a plăcut mult și modul în care autorul realizează evoluția personajului încadrându-l în tiparele monomitului.
Monomitul este definit, de Joseph John Campbell, în Eroul cu o mie de fețe, ca șablonul comun al poveștilor care implică un erou care merge într-o aventură, este victorios într-o criză decisivă și vine acasă schimbat sau transformat. Evanghelia după Maria Magdalena este o scriere apocrifă și, chiar dacă fragmente din ea au fost descoperite și la Nag Hammadi, nu este o evanghelie gnostică, deși o parte din specialiști o consideră ca atare. Evanghelia a fost descoperita în 1896, într-un papirus datat din secolul al V-lea d.Hr. și au existat speculații că, de fapt, papirusul respectiv a fost copiat dintr-o sursă mult mai veche, probabil din aramaică și probabil contemporană cu Iisus sau în perioada imediat următoare vieții acestuia. Textul îl găsiți la editura Herald. Însă vă recomand să citiți cartea publicată de Cristian Bădiliță anul acesta, Glafire. Teme fierbinți ale creștinismului… Cartea a apărut la editura Litera. Nu am să dezvălui decât titlul unui capitol: Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii și retur. Este o carte care incită și care obligă la completarea unor noțiuni și concepte. Adică îți trebuie un dicționar pentru anumiți termeni, unul mitologic, unul filosofic și un DEX. Vă recomand cu căldură să o căutați. Este un must have.
În 2018, a apărut filmul Maria Magdalena, care nu este doar portret al personajului ce dă titlul, ci este profund uman și diferit de cel cu care am fost obișnuiți până acum, al uneia din cele mai enigmatice figuri din istoria spirituală a omenirii, deopotrivă apreciate și contestate, în funcție de interpretările biblice ale faptelor sale. Filmul nu este ușor de „digerat”. Nu este facil. Scenariul ne redă povestea enigmaticei Maria, jucată de Rooney Mara, care este o tânără aflată în căutarea unui nou fel de trăi. Constrânsă de rigorile vremii, Maria își înfruntă familia pentru a se alătura unei noi mișcări conduse de Iisus din Nazareth, care în acest film este jucat de actorul Joaquin Phoenix. Maria reușește să își găsească locul cu ușurință printre apropiații lui Iisus, după care pornește într-o călătorie ce o va duce până la Ierusalim. După un scenariu de Helen Edmundson și Philippa Goslett, în regia lui Garth Davis, filmul îi mai are în distribuție pe Chiwetel Ejiofor și Tahar Rahim.
Un alt film este apărut în 2000, și anume filmul produs pentru televiziune Aproape de Iisus: Maria Magdalena, un film produs de italieni având în rolul principal pe frumoasa Maria Grazia Cucinotta. Subiectul filmului este mai aproape de ceea ce se crede că a fost viața Mariei Magdalena. Este un film mai „domestic”, ușor de vizionat.
În loc de post scriptum, nu pot să nu scriu decât despre volumul prietenului meu Sebastian Drăgan Evanghelia după Maria din Magdala. Este o carte care conține, așa cum spune chiar el: poeme nebune, sonete stricate si alte blasfemii curate. Poezii pe care le putem citi oricând ca niște romantici ce ne aflăm…
MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… Carabella târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…