TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – SAS – Eroi și ticăloși

SAS – Eroi și ticăloși este un roman istoric de război, scris de Ben MacIntyre; a fost tradus de Editura Publisol și este povestea nașterii SAS. Este prima istorie autorizată a SAS, la 70 de ani de la război când s-au desecretizat documentele, dar trebuie să o citiți pentru că nu se poate povesti. Este despre al doilea război mondial și trebuie să citești despre fiecare misiune, cu reușitele și eșecurile ei, alături de membrii acestei echipe. Cartea este povestea înființării  a Special Air Service, a adoptării logo-ului, sabia Excalibur în flăcăr, și a devizei Who Dare Wins.

   Personajul central, ofițerul David Stirling, reușește să obțină ceea ce vrea pentru visul lui și anume posibilitatea de a înființa o unitate militară specială care să se ocupe de misiuni în spatele frontului, misiuni de sabotare și de a ataca liniile de aprovizionare. Campania din Africa de nord a fost importantă din punct de vedere strategic, atât pentru Aliați, cât și pentru Axă. Aliații au folosit campania ca pe o etapă spre deschiderea celui de-al doilea front împotriva Axei și a contribuit la ușurarea presiunilor exercitate asupra frontului de răsărit. Puterile Axei plănuiseră să domine Marea Mediterană prin controlul asupra Gibraltarului și asupra Canalului Suez, având în vedere executarea unui atac care să le asigure accesul la câmpurile petrolifere bogate din Orientul Mijlociu. Dacă ar fi reușit în întreprinderea lor, Axa ar fi tăiat aproape toate sursele de aprovizionare cu petrol ale aliaților și ar fi crescut în mod remarcabil stocurile de combustibil pentru mașina de război a Axei.

   Pe 13 septembrie 1940, Armata a 10-a italiană a lansat un atac cu 100.000 de soldați împotriva Egiptului, sub control britanic și a stabilit poziții defensive la Sidi Barrani. Armata italiană era compusă, în principal, din unități nemecanizate, iar generalul Graziani, conștient de puținătatea informațiilor despre tabăra britanică, a ales să nu continue atacul spre Cairo. Forțele britanice erau depășite numeric, având numai 35.000 de soldați, dintre care numai jumătate erau trupe combatante. Cu toate acestea, britanicii au lansat un contraatac, Operațiunea Compass. Contraatacul a avut un succes mult mai mare decât se preconizase și a dus la capitularea întregii armate italiene și la înaintarea Aliaților până la El Agheila. Uimitoarea înfrângere a italienilor nu a trecut neobservată și, în scurtă vreme, Deutsches Afrikakorps (Vulpile deșertului), au fost trimise să lupte împotriva britanicilor. În ciuda faptului că a avut ca ordin doar să mențină linia frontului, Rommel a lansat o ofensivă de la El Agheila care, cu excepția Tobrukului, a reușit să-i împingă pe Aliați la Salum, repunând liniile frontului aproximativ pe pozițiile inițiale. Acesta este contextul istoric din roman, context ce se dovedește extreme de fertil pentru apariția unui nou concept de luptă.

   Prefața romanului ne deschide perspectiva militară modernă: „Analiștii militari se întrec astăzi să ne informeze că trăim într-o epocă a războaielor asimetrice. Într-adevăr, în conflictele militare contemporane, intens mediatizate, nu mai vedem vaste armate de soldați mai mult sau mai puțin instruiți, care se confruntă în uriașe bătălii sângeroase. În prezent, cel mai adesea, amenințarea nu mai provine din forța de invazie pe scară largă, ci mai degrabă de la echipe mici de luptători, foarte bine antrenați și, uneori, fanatizați de convingeri ideologice sau religioase, cărora nu le pasă de propria viață sau de a oricui altcuiva. Evident, astfel de conflicte nu mai pot fi câștigate în stil clasic, folosind trupe numeroase, alcătuite prin recrutarea obligatorie și instruirea sumară a unor oameni care nu aveau nicio legătură cu armata. Ceea ce este imperios necesar în epoca războaielor asimetrice sunt forțele mici, foarte mobile, alcătuite din luptători bine motivați, excelent antrenați și înarmați. Este nevoie de o elită războinică! Acest adevăr a devenit, în prezent, o veritabilă axiomă pentru experții militari de pretutindeni și s-a concretizat printr-o preocupare aparte pentru crearea și dezvoltarea așa-numitelor forțe pentru operațiuni speciale. Din păcate, aceiași experți sunt tentați, adesea, să facă abstracție de lecțiile trecutului, ignorând istoria acestor forțe speciale și pe temerarii care le-au imaginat într-o cu totul altă epocă istorică. Așa cum credem că mileniul acesta a inventat războaiele asimetrice, uitând, de exemplu, de războaiele greco-persane din secolul al V-lea î.hr. sau de campaniile purtate de un Hernándo Cortés în secolul al XVI-lea, suntem ispitiți să credem că istoria trupelor de comando este una recentă, o extraordinară creație a tensiunii internaționale, cunoscută sub numele de Război Rece.”

   Ecranizarea este creată de Steven Knight. Acesta exploatează perfect personajele extrem de reușite ale cărții, făcând o combinație de poveste concentrată, dramă istorică, aventură irezistibilă și umor englezesc. Trebuie reamintit că acești oameni au existat în realitate. Este o combinație dintre tarantinescul „Ticăloși fără glorie” și „Indiana Jones”. Miniseria lui Steven Knight ne readuce în memorie filme clasice de război precum „Un taxi pentru Tobruk”, „Atac împotriva lui Rommel” și „Duzina de ticăloși”.

   Eroi și ticăloși are, pe deasupra, o coloană sonoră puternică și surprinzătoare, care potențează trăirile privitorului la evenimentele de acum 81 de ani. Steven Knight știe perfect cum să se conecteze cu publicul contemporan, aducându-i în față eroii de atunci, pe ritmuri de AC/DC, Black Sabbath, The Clash, completate de Benny Goodman, The Cure sau Cream. Cât despre eroii rebeli, visători și neînduplecați care au format atunci trupele de comando din Special Air Service (SAS), ei sunt visul oricărui scenarist. Excelenții actori din fruntea distribuției, Connor Swindells (David Stirling), Jack O’Connell (Paddy Mayne) și Alfie Allen (Jock Lewes) întruchipează câțiva tipi frumoși și liberi, care trăiau, după spusele unui personaj, „ca și cum și-ar fi scris chiar atunci autobiografia”. Actorii din distribuție au avut, în majoritate, vârsta eroilor pe care i-au jucat (puțin peste douăzeci de ani), fiindcă producătorii au dorit ca „oamenii descriși acolo, care au făcut lucruri extraordinare, să fie interpretați de actori de vârsta lor în acest proiect cu spirit de aventură care vrea să facă dreptate acelei epoci”.

   Supraomenesc de curajoși, super-seducători și capabili de lucruri inimaginabile, demni de cele mai idealiste ficțiuni ale lumii, ei au trăit în realitate, înfruntând singuri forțele Germaniei naziste și Italiei fasciste, salvând portul Tobruk și crucialul Canal Suez de trupele lui Rommel și hotărând, în final, soarta întregului război. Foarte asemănători cu eroii prezentați în miniseria HBO Max, acești tipi formidabili, cu nesupunerea și vitejia lor, au intrat în istorie (maiorul David Stirling are o statuie în Scoția) și au salvat lumea.

   Fiul premierului Winston Churchill, căpitanul Randolph Frederick Edward Spencer-Churchill nu doar că se înrolează voluntar, dar fuge de tihna unui birou militar pentru a se înscrie în unitatea lui Stirling. Ține morțiș să participe la raidul de la Benghazi, unde trăiește, după propriile cuvinte, cea mai incitantă jumătate de oră din viața sa și îi scrie tatălui său în termeni elogioși despre șeful său, care condusese personal atacul; nu este un soldat oarecare, e mai interesat de război decât de armată. Este unul dintre cei câțiva oameni care văd războiul tridimensional. După cum observă autorul, se prea poate ca Winston Churchill să nu fi știut de existența Detașamentului, înainte să citească relatarea impresionantă a lui Randolph. Povestea l-a mișcat profund pe premier și, foarte probabil, a contribuit la decizia acestuia de a sprijini pe viitor dotarea și misiunile SAS. Dar fiul lui Churchill nu este singurul exemplu de acest gen. În subordinea lui Stirling a luptat și căpitanul George Jellicoe, fiul amiralului-erou John Jellicoe, cel care comandase flota britanică în bătălia de la Jutland, din 1916, fin al regelui George al V-lea. Acesta a luptat fără preget în deșerturile africane, în Creta, a comandat apoi comandoul Special Squadron Boat, fiind printre primii soldați Aliați care au intrat în Atena ocupată de germani. Nu mai puțin remarcabil era un alt ofițer înrolat în SAS, Fitzroy Hew Royle Maclean, diplomat, lingvist și explorator, unul dintre cei mai curajoși oameni din armata britanică și unul dintre cei mai amuzanți, după cum notează Ben Macintyre.

MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… „Carabella” târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…