kiss2025a.jpg Euroguard InCaseEnergy 	oneminamed_nav.gif

TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – Romanul… Sf. Petru… Sf. Pavel…

   Săptămâna asta i-am sărbătorit pe Sfinții Petru și Pavel. Ei sunt întemeietorii religiei creștine. Un cetățean roman și un evreu sunt cei care, cu harul lui Dumnezeu, au dus creștinismul în tot bazinul mediteranean. Cartea despre ei se numește Romanul și a fost scrisă de Mika Waltari. Iar filmele pe care vi le recomand sunt: Sfântul Petru din 2005; Petru si Pavel din 1981; Pavel, apostol al lui Hristos din 2018.

   Așa cum am scris într-o tabletă acum câteva săptămâni, Secretul împărăției este despre Marcus Mezentius Manilianus, Romanul este despre fiul său. În prima carte personajul-narator ajunge să-l caute pe Isus atât fizic, urmărind locurile în care îi era anunțată apariția după învierea de după răstignirea la care Marcus fusese martor fără să își propună, cât și spiritual, asta pentru că vrea să priceapă în totalitate mesajul adus de acest fiu al lui Dumnezeu, mesaj care îi contrazice aproape tot ceea ce știa el despre lume, despre iubire, iertare, despre tot ce credea că știe despre oameni. În cea de a doua carte, Romanul, accentul cade mai mult pe viața lui Minutus Lausus Manilianus, fiul lui Marcus, dar nici pe acesta din urmă nu îl ignoră. Dacă în prima carte avem 11 epistole pe care Marcus le expediază, povestindu-și peripețiile în căutarea divinității și transformările fizice și spirituale pe care le suferă, Minutus din cea de a doua carte își scrie memoriile din anii romani de după epoca nașterii, morții și învierii lui Isus, reușind să surprindă aspecte culturale, mistice și chiar filozofice specifice creștinismului timpuriu. Pe lângă viaţa acestui personaj, tema centrală pe care Mika Waltari o inserează extrem de subtil este aceea a începuturilor creştinismului şi felului în care această nouă „superstiţie”, cum era numită în epocă, a fost primită. De aceea, unul dintre evenimentele foarte bine redate din carte este cel al persecuţiei şi al execuţiei creştinilor în arenă, la ordinul împăratului Nero. De asemenea sunt redate și conflictele dintre cei doi apostoli în legătură cu modul în care creștinismul trebuie să se dezvolte.

   Miniseria de televiziune dedicată Sfântului Petru (avându-l în rolul principal pe Omar Sharif, actor egiptean care s-a născut creștin și s-a convertit apoi la islamism) prezintă modul de închegare a primei comunități creștine după răstignirea lui Hristos, depășirea divergențelor de opinie cu privire la convertirea celorlalte popoare, asimilarea iubirii de oameni ca valoare creștină supremă și începerea primelor persecuții anticreștine. Ideile generoase ale filmului au puterea de a pătrunde în sufletele celor care vizionează, dar modul de realizare cinematografică nu se ridică la înălțimea subiectului. Este un film de televiziune și arată ca un film de televiziune, melodramatic, cu interpretări lipsite de patos, excepție făcând Omar Sharif. Filmul ne reaminteşte valorile creștine, necesare în perioada actuală de derută spirituală pe care o traversează omenirea. M-a surprins asemănarea izbitoare a persecuțiilor anticreștine din perioada romană cu Holocaustul și pogromurile antievreiești din secolul trecut, iar creșterea retoricii antireligioase, pretins ateistă, dar în realitate anticreștină și iconoclastă, din ultima perioadă îmi creează impresia că vom trece în acest secol printr-un val de persecuții anticreștine de o amploare întâlnită doar în epoca romană.

   Unul dintre scenarişti este Gianmario Pagano. Acesta a fost hirotonisit preot al Bisericii Catolice la 16 mai 1987. A obținut diploma de licență în teologie și filozofie, licențiatul în Sfânta Scriptură la Pontificalul Institut biblic în 2009, masteratul în filosofia științei la Universitatea Pontifică din Lateran și, în 2017, Masterul în Estetică filozofică la Universitatea din Roma La Sapienza. Toate scenariile scrise de el sunt cu tentă religioasă. Educaţia religioasă se vede şi în scenariul mini-seriei despre viaţa Sf.Petru. Aceia care sunt mai puțin familiarizați cu Noul Testament au ocazia ca, după trei ore de vizionat Petru si Pavel, să se pună la punct cu rolul foarte important pe care l-au avut ucenicul Petru și initial necredinciosul Saul din Tars în răspândirea Cuvantului Fiului lui Dumnezeu. Pentru ca sir Anthony Hopkins face aici un rol care, în mod normal, ar fi trebuit încununat cu un premiu Oscar. 

   Filmul Pavel, apostol al lui Hristos fusese anunţat cu ceva vreme în urmă de către actorul american Jim Caviezel, protagonistul clasicului deja film despre „Patimile lui Hristos” (în regia lui Mel Gibson). A fost gândit ca o parabolă a vremurilor de azi şi a condiţiei creştinului în lume. Pelicula surprinde perioada de persecuţii a creştinilor din vremea sângerosului împărat Nero, cel care a aruncat asupra lor vina de a fi incendiat Roma. Foarte mulţi dintre cei care-L mărturiseau pe Hristos erau arşi de vii, ca să lumineze noaptea străzile oraşului, sau erau aruncaţi în arenă – mâncare pentru lei, spre sadica satisfacţie a spectatorilor păgâni. În sânul micii comunităţi strânse în jurul celor doi soţi Acvila şi Priscila, se iscă o controversă cu privire la decizia de a pleca sau de a rămâne într-un oraş în care creştinii erau permanent în pericol. Cum nu primesc încredinţare pentru nici una dintre variante, îl roagă pe Luca, apostolul şi evanghelistul (interpretat de Jim Caviezel), să meargă în închisoare şi să-l întrebe pe Pavel. Răspunsul nu e chiar cel aşteptat de comunitate, dar aşază lucrurile în matca Evangheliei. Sunt situaţii în care, duhovniceşte, ai nevoie de o direcţionare, de o „poruncă duhovnicească”, dar sunt şi momente în care fiecare credincios trebuie să-şi asume o decizie. Spre exemplu, atunci când e vorba să rişti viaţa proprie şi pe cea a familiei. Mucenicia nu se caută cu orice preţ. Mântuitorul cere să evităm, pe cât posibil, confruntarea directă cu prigonitorii: „Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă” (Matei 10, 23). Pavel însuşi, după convertire, a fugit noaptea din Damasc, pentru a scăpa de cei care căutau să-l omoare (v. Faptele Apostolilor 9, 22-25). Acelaşi lucru este valabil şi în relaţiile interpersonale. Când cineva este mânios pe tine, e bine să eviţi înfruntarea şi să aştepţi momentul în care celălalt e mai liniştit, pentru a-ţi spune apoi punctul de vedere. Acest principiu creştin e bine să fie şi astăzi reamintit, când unii confundă mărturisirea cu provocarea sau cu agresarea celuilalt. Valabil şi pentru cei care fac prozelitism, insistenţa agasantă neputând fi niciodată scuzată de „imperativul misionar”. Una e propovăduirea Adevărului, alta racolarea de adepţi.

   De asemenea filmul tratează și raportul dintre vinovăţie şi iertare. Frământările omului îşi care aminteşte răul pe care l-a produs persecutând, în tinereţe, pe creştini sunt mai degrabă specifice unei persoane care abia şi-a schimbat viaţa. Or, pocăinţa adevărată aduce o împăcare şi o bucurie pe care cu siguranţă şi „apostolul neamurilor” le-a dobândit cu mult înainte de sfârşitul vieţii sale pe pământ. Scenariul este bun și este important ca la un astfel de film scenariul să fie bun pentru că transmite mai mult decât jocul actoricesc sau imaginile. Un cleric ar găsi incomplet modul în care unele pasaje din scrierile Sfântului Apostol Pavel sunt puse în gura personajului. E sugestiv modul în care evoluează relaţia dintre el şi şeful închisorii, Mauritius. Acest roman dă dovadă de o anumită umanitate, un soi de compasiune care face posibilă comunicarea între ei. „Aşadar, ai anumite puteri, dar pretinzi că nu ai nici o autoritate să te foloseşti de ele. Ai săvârşit lucruri miraculoase, dar nu cauţi să fii lăudat. Nu pretinzi nici o plată pentru munca ta… Vorbeşti mai degrabă ca un sclav, decât ca un conducător!” – îi zice la un moment dat Mauritius, punctând diferenţa uriaşă dintre o mentalitate lumească şi atitudinea creştină.

   Pelicula, în care Jim Caviezel face iarăşi un rol foarte bun, poate fi un punct de plecare pentru cei care-L caută, conştient sau nu, pe Dumnezeu în această lume pătimaşă şi din ce în ce mai lipsită de luciditate. Filmul surprinde foarte bine dramaticele frământări omeneşti, cele de care nu scapă nici creştinii. 

 

MARIUS MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la… Carabella târgovișteană, e iubitor de literatură și de film…

 

Distribuie:

Lasă un comentariu

Contact / Trimite știrea ta > 0737 449 352 > [email protected]
MedcareTomescu romserv.jpg hymarco

CITEȘTE ȘI

Metex oneminamed Gopo
kiss2025a.jpg dsgmotor.gif
novarealex1.jpg ConsultOptic memco1.jpg
Newsletter Gazeta Dambovitei
Introdu adresa ta de e-mail si vei fi la curent cu cele mai importante stiri din Targoviste si din judetul Dambovita.
E-mailul tau nu va fi facut public

Parteneri media