TABLETA DE CARTE ȘI FILM – Marius MIHĂLĂCHIOIU – Regele iernii

The Winter King este un serial de televiziune britanic bazat pe trilogia de romane a lui Bernard Cornwell Cronicile războinicului. Această serie de cărți nu am găsit-o tradusă. Am găsit și am răsfoit pentru voi varianta în limba engleză, cu titlul The Winter King. Cartea a apărut în România la editura Penguin Books.

   Trilogia creează ideea că Britania, după retragerea administrației romane, a avut o perioadă dificilă pentru britanicii nativi, care au fost amenințați de invazia anglo-saxonilor din est și de raidurile irlandezilor din vest. În același timp, au avut parte și de lupte interne pentru putere între micile lor regate. La fel ca Marion Zimmer Bradley în romanul ei The Mists of Avalon, Cornwell presupune că au existat fricțiuni între vechea religie druidică și creștinism. Ceea ce probabil este adevărat, pentru că în acea perioadă creștinismul se impunea politic, dar și cu sabia și mai mult prelații creștini doreau înlocuirea oricărei alte religii.

   Cel mai bine povestea este descrisă de Bernard Cornwell, atât pentru varianta scrisă, cât și pentru cea vizuală. El scria că: „A fost odată ca niciodată, într-o țară care se numea Marea Britanie, s-au întâmplat aceste lucruri… și am fost acolo, și așa a fost. Regele Iernii, ca și restul trilogiei, este narat de Derfel (care se pronunță Dervel), unul dintre războinicii lui Arthur. Această primă carte povestește cum după moartea lui Uther, Înaltul Rege al Marii Britanii, țara cade în haos. Moștenitorul lui Uther este un copil, Mordred, iar Arthur, unchiul său, este numit unul dintre tutorii băiatului. Arthur trebuie să lupte cu alte regate britanice și cu îngrozitorii „Sais” – saxonii – care invadează Marea Britanie. Arthur ar trebui să se căsătorească cu Ceinwyn, o prințesă de Powys, dar se îndrăgostește dezastruos de Guinevere. Au existat mult mai multe femei frumoase și mii care au fost mai bune, dar de când lumea a fost înțărcată, mă îndoiesc că au existat multe atât de neuitate ca Guinevere… și ar fi fost mai bine, spunea mereu Merlin, dacă s-ar fi înecat la naștere.”

   Serialul a fost filmat în Bristol pe un platou de filmare unde au amenajat temporar o tabără fortificată la Patchway Studios. Este grandios de văzut cetatea construită în stâncă, dar citind despre serial am găsit că decorul acesta este în principal o structură de „canion stâncos” alcătuită din panouri prefabricate din spumă poliuretanică, puse pe schele.

   Serialul este extrem de reușit, cu scene de luptă demne de Ridley Scott și cu detalii ale ritualurilor druidice. Îl recomand și sper să continue cu un sezon nou. Actorii nu sunt unii de notorietate și nu am găsit ceva demn de menționat în cariera de până acum a vreunuia, dar promit.

   Cartea pe care o recomand astăzi este oarecum tangentă cu poveste scrisă în stil romantic și nu are mare legătură cu parte cinematografică, dar când vorbim de această legendă, nu putem să nu avem în vedere mitul Sfântului Graal. În 2020, la Editura Herald din București a văzut lumina tiparului versiunea românească a lucrării lui Joseph Campbell, Istoria și legendele Sfântului Graal. Simbol, magie și mister în miturile arthuriene. Prefața cărții este semnată de Evans Lansing Smith, care povestește cum l-a cunoscut pe reputatul cercetător al miturilor, întâlnirea marcându-i în mod decisiv cariera. Istoria și legendele Sfântului Graal este o carte paradoxală în sensul că, deși pe coperta ei figurează numele lui Joseph Campbell, ea a fost alcătuită de Evans Lansing Smith pornind de la vasta moștenire spirituală a mitografului. Nu întâmplător, lucrarea a apărut abia în 2015, la mult timp după trecerea în neființă a cercetătorului. Evans Lansing Smith precizează materialele incluse în volum și menționează sursele utilizate în selecția textelor.

   Am să vă prezint doar o perspectivă a lui Campbell, Parzival este fiul lui Gahmuret și a reginei Herzeloyde. Acesta crește în mijlocul naturii, fără contact cu civilizația. Drept consecință, nu primește o educație specifică normelor cavalerești. Abia când devine adolescent află cine sunt cavalerii și aude de curtea regelui Arthur, locul unde poți deveni cavaler. Tânăr și lipsit de experiență, este foarte ascultător, ceea ce este unul dintre defectele sale. Mult timp, rămâne ignorant, naiv, distructiv și violent. Exegetul explică și originea numelui eroului. Parzival vine de la „perce le val”, ceea ce înseamnă „prin mijloc, între perechea de contrarii, între alb și negru”. Drept consecință, învățătura pe care ne-o transmite personajul este aceea că trebuie să urmăm calea de mijloc. Pe parcursul traseului său inițiatic, la un moment dat, Parzival ajunge la Anfortas, Regele Pescar, Regele Graalului. Parzival și regina inimii sale rămân împreună timp de 15 luni, după care eroul pornește spre următoarea sa aventură, questa Castelului Graalului. Mergând în căutarea mamei sale, cavalerul ajunge la un lac pe care vede o barcă în care se află doi bărbați care pescuiesc. Unul dintre aceștia este Regele Pescar, care poartă pe cap un coif împodobit cu pene de păun, care simbolizează ciclicitatea anotimpurilor. Întrebând unde ar putea găsi adăpost pentru o noapte, cavalerul este îndemnat să o ia înainte și, dacă nu va rătăci drumul, va ajunge la un castel. Este însă sfătuit să fie cu ochii în patru deoarece pe acolo drumurile se încurcă și nimeni nu poate ști unde poate să o sfârșească. În esență, cavalerul este prevenit asupra faptului că nu oricine poate să vadă castelul și poate să pătrundă în el. Acest privilegiu îl au doar cei inițiați. Regele Graalului este cunoscut și sub numele de Regele Pescar sau Regele Infirm. Numele acestuia este Anfortas, în franceza veche entfertez sau enfermetez însemnând infirmitate. Primit la castel, cavalerul rătăcitor asistă la o procesiune a Graalului care se desfășoară în fața regelui care zace grav bolnav. Acesta a fost rănit de către un cavaler păgân pornit în căutarea Graalului și care avea încrustat pe lama lăncii sale cuvântul Graal. Regele reușește să îl ucidă pe străin, dar este grav rănit, pierzând-și bărbăția. Drept consecință, întregul său regat devine sterp.

   Campbell menționează că, în viziunea lui Wolfram, Graalul este o piatră, nu o cupă sau un pocal așa cum apare la Chrétien de Troyes. Cercetătorul miturilor precizează că „interpretarea Graalului ca reprezentând potirul din care a băut Iisus la Cina cea de Taină este o abatere de la interpretarea tradițională, care aparține versiunii monastice cisterciene și apare puțin mai târziu. Și, conform și acestei versiuni, lancea din castel este asociată cu lancea care a străpuns coasta lui Hristos”. Campbell menționează că această versiune a legendei Graalului prezent la Cina cea de Taină și a lăncii care l-a împuns pe Iisus în timpul Răstignirii a fost adusă în Anglia de către Iosif din Arimateea, în mormântul căruia a fost așezat Hristos.

   Mențiuni: Chrétien de Troyes a fost un poet și trouvère francez cunoscut pentru scrierile sale despre subiecte arturiene precum Gawain, Lancelot, Perceval și Sfântul Graal. Romanele cavalerești ale lui Chrétien, inclusiv Erec și Enide, Lancelot, Perceval și Yvain, reprezintă unele dintre cele mai apreciate opere ale literaturii medievale. Wolfram von Eschenbach a fost un cavaler, poet și compozitor german, considerat unul dintre cei mai mari poeți epici ai literaturii medievale germane. Wolfram este cel mai bine cunoscut astăzi pentru Parzival, uneori considerat cel mai mare dintre toate romanele arturiene germane.

 

Marius MIHĂLĂCHIOIU este absolvent de Drept, a învățat la  „Carabella” târgovișteană,  e mare iubitor de literatură și de film; este lector universitar dr. și asistent judiciar la Tribunalul Dâmbovița…